ICCJ. Decizia nr. 4478/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4478
Dosar nr. 41277/1/2004
(nr. vechi 18573/2004)
Şedinţa publică din 9 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 70 din 12 februarie 2004, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de contestatorii B.N. şi B.F. în contradictoriu cu Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar şi cu Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea şi a desfiinţat, în parte, dispoziţia nr. 251 din 7 aprilie 2003, cu privire la art. 2 în sensul că a obligat pe pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar să emită o dispoziţie motivată de acordare a uneia dintre măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001, cu acordul persoanei îndreptăţite, pentru suprafaţa de teren de 470 mp, situată în Râmnicu Vâlcea, la valoarea de 725.986.464 lei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei contestate şi au fost obligaţi pârâţii în solidar la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel contestatorii, criticând-o pentru greşita apreciere a probelor, în sensul că suprafaţa expropriată este de 470 mp, atât cât se specifică în actul de expropriere şi nu de 500 mp, constatată prin raportul de expertiză întocmit de ing. C.T.
S-a susţinut totodată că hotărârea este netemeinică şi nelegală sub aspectul cuantumului despăgubirilor, valoarea stabilită fiind în contradicţie cu cea determinată prin raportul de expertiză şi cu valoarea reală de circulaţie a terenului, probată cu ofertele preluate din presa locală.
S-a criticat sentinţa şi sub aspectul obligării intimatului la emiterea unei noi dispoziţii în loc de a fi anulată dispoziţia atacată şi de a fi obligaţi intimaţii la plata despăgubirilor, cum s-a solicitat prin contestaţie.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1089/A din 27 mai 2004 a respins ca nefondat apelul contestatorilor, reţinând că dovada întinderii suprafeţei terenului nu poate fi dată decât de actul de expropriere şi că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea 10/2001 în sensul că, atunci când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
S-a apreciat ca nefondată susţinerea contestatorilor cu referire la stabilirea valorii terenului în funcţie de ofertele zonei făcute prin presă, art. 11 alin. (6) din lege cerând expres ca valoarea terenurilor să se stabilească numai potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, valoarea de circulaţie de pe piaţa liberă nefiind acceptată drept criteriu de evaluare.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs contestatorii la 16 iulie 2004 criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, contestatorii au susţinut că s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi s-a schimbat înţelesul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1051 din 19 iulie 1966, care atestă cumpărarea unei suprafeţe de teren de 1035 mp, din care Statul a preluat prin expropriere 470 mp, iar 30 mp în mod abuziv, fără titlu.
Cea de a doua critică a vizat încălcarea prevederilor art. 31 din Legea 10/2001 în sensul că deşi nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare şi asupra modului de acordare a măsurilor reparatorii, s-a omologat o expertiză care nu a avut în vedere valoarea reală de circulaţie a terenului, raportat la zona în care este amplasat.
Intimaţii Primăria şi Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar au formulat întâmpinare la 25 noiembrie 2005, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la criticile invocate de contestatori, Curtea va aprecia că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Împrejurarea că instanţele de fond şi apel au reţinut că terenul pentru care contestatorii pot beneficia de măsurile prevăzute de Legea 10/2001, este în suprafaţă de 470 mp şi nu de 500 mp cât au pretins aceştia, nu are semnificaţia unei greşite interpretări a actului juridic dedus judecăţii, sau a schimbării naturii şi înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În realitate, recurenţii înţeleg să invoce o interpretare eronată dată probelor, aceasta constituind o chestiune de fapt, care nu justifică motivul de recurs vizând denaturarea actului juridic dedus judecăţii, ce atrage cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
De altfel, recurenţii nu au făcut dovada preluării abuzive a suprafeţei de 30 mp nici în faza administrativă de soluţionare a notificării şi nici pe parcursul judecării cauzei, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. 1, pct. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, aprobată prin HG nr. 498/2003.
Această dovadă era necesară cu atât mai mult cu cât, suprafaţa de 565 mp (din totalul de 1035 mp din actul de vânzare-cumpărare invocat ca titlu de proprietate) a rămas în proprietatea recurenţilor, care, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2417 din 8 august 2000 şi depus la dosar în faza recursului, au înstrăinat 563,62 mp către numiţii B.G. şi B.M.
Critica formulată prin cel de al doilea motiv de recurs, referitoare la neomologarea raportului de expertiză efectuat de expert C.T., nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât deşi recurenţii invocă încălcarea art. 31 din Legea 10/2001, se referă la modalitatea de apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv la cele două expertize efectuate în cauză. Această critică se circumscrie dispoziţiilor pct. 11 al art. 304, abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000 şi ca atare, nu va fi analizată.
Faţă de aceste considerente se va aprecia că Decizia recurată este legală şi temeinică şi se va respinge recursul contestatorilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.N. şi B.F. împotriva deciziei civile nr. 1089/A din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Piteşti ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 5274/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 422/2004. Civil → |
---|