ICCJ. Decizia nr. 5274/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5274
Dosar nr. 33003/1/2004
Nr. vechi 10940/200.
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 28 februarie 2002 reclamanţii I.F., D.E., D.I., ş.a., au formulat o contestaţie împotriva deciziei nr. 24 din 28 ianuarie 2002 emisă de SC P. SA Piteşti.
Au solicitat anularea acestei decizii şi obligarea pârâtei să le respecte dreptul de proprietate asupra imobilului moară situat în comuna Cotmeanca, sat Ursoaia, judeţul Argeş şi asupra terenului aferent, de cca 1000 mp.
Pârâta a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat în cazul admiterii acţiunii obligarea reclamanţilor la restituirea utilajelor de morărit, contravaloarea lor, precum şi o cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. şi a Ministerului Finanţelor Publice care ar urma să fie obligate în cazul admiterii acţiunii să o despăgubească cu valoarea bunurilor ce vor ieşi din patrimoniul său.
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 243 din 27 noiembrie 2002 a respins acţiunea precum şi cererile reconvenţională şi de chemare în garanţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut că bunurile revendicate de reclamanţi au aparţinut autorului acestora. S-a constatat că potrivit art. 2 pct. c din Legea nr. 10/2001 nu pot fi restituite imobilele donate statului decât dacă s-a pronunţat în prealabil anularea sau nulitatea absolută a donaţiei prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
S-a făcut dovada că bunurile revendicate au făcut obiectul actului de donaţie (fila 106) şi anume, Decizia 1088 din 3 octombrie 1959 a fostului Sfat Popular al Regiunii Piteşti.
În raport de dispoziţiile imperative ale articolului citat şi în lipsa unor dovezi de confirmare a donaţiei, s-a respins acţiunea, ceea ce a atras şi respingerea cererilor reconvenţională şi de chemare în garanţie.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 107/A din 26 ianuarie 2004, a respins recursul declarat de reclamanţi. S-a constatat că deşi reclamanţii au atacat o decizie a pârâtei, în temeiul Legii nr. 10/2001, în motivarea acţiunii au solicitat obligarea pârâtei să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, cerere specifică unei acţiuni în revendicare de drept comun. S-a constatat că instanţa de fond a făcut corecta aplicare a art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi s-a mai reţinut că reclamanţii au formulat o acţiune cu obiectul anularea donaţiei, instanţa de apel însuşindu-şi considerentele sentinţei de fond.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat în termen legal recurs invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt recurenţii au arătat că s-au adresat cu acţiune separată Judecătoriei Piteşti pentru a se anula Decizia de preluare a imobilului, cu caracter de donaţie şi prin sentinţa civilă nr. 3620 din 14 octombrie 2003 Judecătoria Piteşti a dispus anularea donaţiei şi a repus părţile în situaţia anterioară, obligând pârâta SC P. SA Piteşti să predea imobilul, moară şi terenul aferent cu coordonatele din procesul-verbal de preluare (3 octombrie 1959). Instanţa de apel în mod nejustificat a respins apelul fără să ia în discuţie această probă.
S-a mai criticat soluţia pentru lipsa motivării şi pentru greşita reţinere a situaţiei de fapt şi ignorarea probelor administrate.
Recursul este nefondat urmând a se respinge pentru considerentele de mai sus.
Într-adevăr prin Decizia nr. 3620 din 14 octombrie 2003 depusă în apel fila 198 Judecătoria Piteşti a constatat nulitatea absolută a înscrisului nr. 7277/1959 şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul că a obligat SC P. SA Piteşti să predea imobilul reclamanţilor. Decizia purta menţiunea că a rămas definitivă prin neapelare.
Deşi nu s-a menţionat ca temei de drept art. 304 pct. 10 C. proc. civ., critica referitoare la neluarea în considerare a acestei probe administrate în cauză, se înscrie în acest motiv de recurs.
Critica nu se poate reţine faţă de împrejurarea că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., cât priveşte cerinţa privitoare la caracterul probei ignorate de a fi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Soluţia dată în apel, de respingere a apelului a fost corectă în raport de probele administrate. Chiar şi dacă s-ar fi reţinut această probă s-ar fi dispus tot respingerea apelului. În raport de dispoziţiile hotărârii invocate, care pe lângă declararea nulităţii donaţiei a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea expresă a pârâtei să restituie imobilul, nu se putea admite apelul, cu consecinţa admiterii acţiunii în revendicare, deci cu dublarea, în alţi termeni, a dispoziţiilor luate printr-o hotărâre anterioară, intervenită pe parcursul judecării cauzei.
Că există deja o obligaţie judecătorească de restituire a imobilului către reclamanţi rezultă nu numai din hotărârea invocată de reclamanţi dar şi din sentinţa civilă nr. 1075 din 15 martie 2005 a Judecătoriei Piteşti definitivă şi investită cu formulă executorie prin care s-a admis o acţiune în despăgubiri formulată de SC P. SA împotriva reclamanţilor din prezenta acţiune întemeiată pe dispozitive măsura restituirii către reclamanţi a imobilului moară şi teren aferent, urmare a declarării nulităţii actului de donaţie nr. 7277/1959.
Ca urmare, în raport de situaţia de fapt şi de drept dezvoltată pe parcursul prezentei pricini între părţi, în mod corect s-a respins apelul.
Se impunea însă o altă motivare pe care Curtea o va substitui celei dată de instanţa de apel şi anume constatarea că apelul este lipsit de interes în raport de obţinerea de către reclamanţi a unei hotărâri de obligare a pârâtei să restituie bunul revendicat (Decizia nr. 3620 din 14 octombrie 2003 aflată la filele 198 – 199 în dosarul de apel).
Reclamanţii, apelanţi în prezenta pricină în faza plângerii împotriva hotărârii de respingere a notificării de revendicare a bunului în procedura Legii nr. 10/2001, aflaţi deja în posesia unui titlu de proprietate asupra bunului revendicat, ca urmare a repunerii lor în situaţia anterioară întocmirii donaţiei (anulate), nu mai pot obţine un al doilea titlu asupra aceluiaşi imobil, chiar dacă motivele respingerii acţiunii la fond nu mai subzistă.
Reformarea sentinţei de fond, sub aspectul pur formal arătat, nu se mai impune faţă de reintrarea bunului în patrimoniul reclamanţilor.
Constatând că nu se pot primi criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. invocate în recurs, văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii I.F., ş.a., împotriva deciziei nr. 107 A din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 539/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4478/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
