ICCJ. Decizia nr. 4563/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4563
Dosar nr. 27333/1/2004
Nr. vechi 8387/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 aprilie 2003, reclamanta P.A. a chemat în judecată pârâţii SC A. SA şi A.P.A.P.S. Bucureşti (actual A.V.A.S.) pentru a fi obligaţi la 200.000.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1500 mp situat în intravilanul localităţii Băleşti, ocupat de construcţiile SC A. SA.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că terenul a fost moştenit de la autorul P.C. şi că, ocupat fiind nu poate fi restituit în natură, ceea ce o îndreptăţeşte la măsuri reparatorii, că deşi le-a notificat pe pârâte, acestea nu au emis în termen, dispoziţie în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 248 din 23 septembrie 2003, Tribunalul Gorj a admis acţiunea, a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 202.350.00 lei, sumă reactualizată la data plăţii.
A obligat-o pe pârâta SC A. SA Băleşti să cheme la negocieri pe reclamantă, în calitate de persoană îndreptăţită.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, potrivit probelor administrate, că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de teren ocupată de construcţiile SC A. SA Băleşti, evaluată, conform expertizei, la 202.350.000 lei şi că aceasta a intrat în patrimoniul pârâtei urmare privatizării, pârâtele notificate neîndeplinindu-şi obligaţia prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001 de a emite dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Împotriva sentinţei Tribunalului au declarat apel pârâtele criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 703 pronunţată la 2 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul pârâtei SC A. SA Băleşti, a schimbat sentinţa Tribunalului, în sensul că a obligat pârâtele SC A. SA Băleşti şi A.P.A.P.S. Bucureşti să convoace la negocieri şi să ofere reclamantei măsurile reparatorii conform Normelor Metodologice de aplicare prevăzute de HG nr. 498/2003, în raport de valoarea stabilită prin expertiză.
A respins apelul declarat de A.P.A.P.S. Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a stabilit că obligaţia acordării de măsuri reparatorii incumbă pârâtei A.P.A.P.S., care efectuează privatizarea şi care trebuia să negocieze conform procedurii prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Celelalte critici formulate de A.P.A.P.S., referitoare la încălcarea principiului contradictorialităţii prin nerespectarea prevederilor art. 1141 alin. 2 Cod procedură civilă, a dreptului de apărare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S., a prematurităţii acţiunii în sensul respectării prevederilor art. 21 din lege şi inadmisibilităţii în condiţiile neemiterii deciziei privind răspunsul la notificare, au fost înlăturate de instanţă cu motivarea că „prin cererea de amânare din 5 mai 2003, pârâta a confirmat primirea acţiunii, iar actele de care reclamanta s-a folosit au fost comunicate odată cu notificarea şi că aceasta a fost citată la toate termenele".
Critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au fost depuse înscrisuri care să probeze indubitabil modalitatea preluării, nu a fost primită, reţinându-se că terenul este ocupat în totalitate de lucrările de investiţii efectuate de pârâta SC A. SA Băleşti, neputând face obiectul restituirii.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova au declarat recurs A.V.A.S., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. şi SC A. SA Băleşti pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 23 pct. 1, art. 24 pct. 1 şi 2, art. 27 din Legea nr. 10/2001, motive încadrate în drept în cuprinsul pct. 9 al art. 304 din acelaşi cod.
Astfel, pârâta A.V.A.S. a reiterat criticile din apel vizând încălcarea principiului contradictorialităţii, a dreptului la apărare, lipsa calităţii procesuale pasive, prematurităţii şi inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, critici ce au fost respinse de instanţa de control judiciar ordinar pentru considerentele pe larg expuse în considerentele deciziei nr. 703 din 2 aprilie 2004 (fila 25 dosar 764/2004 al Curţii de Apel Craiova), iar potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ. instanţa a indicat motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea, argumente ce vor fi păstrate de instanţa de recurs.
Cât priveşte recursul promovat de pârâta SC A. SA Băleşti, acesta este fondat, întrucât, în cazul concret dedus judecăţii instanţa a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, potrivit reglementării acestor texte de lege, obligaţia stipulată de art. 23 alin. (1) de a se pronunţa prin decizie, sau, după caz, dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, revine unităţii deţinătoare, iar SC A. SA Băleşti este unitate privatizată, aşa încât obligaţiile stipulate de prevederile art. 23, art. 24 şi art. 27 din Legea nr. 10/2001 incumbă unităţii deţinătoare, în accepţiunea legii.
În consecinţă este de arătat că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că raportul juridic obligaţional stabilit pe tărâmul Legii nr. 10/2001 se leagă cu unitatea privatizată, în speţă SC A. SA Băleşti.
Obligaţiile prevăzute de articolele mai sus evocate revin unităţii deţinătoare, în speţă A.V.A.S.. În situaţia de fapt a ocupării terenului a cărui restituire s-a solicitat de reclamantă aceasta are dreptul la măsuri reparatorii şi mai nou, în reglementarea adusă Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 în vigoare la data soluţionării recursului, persoana îndreptăţită (reclamanta) are dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilului.
Fără a încălca principiul tempus regit actum, respectând însă caracterul reparator al Legii nr. 10/2001 şi apreciind că despăgubirile vizează executarea de către unitatea deţinătoare (A.V.A.S.) a unor măsuri reparatorii stabilite în puterea legii, este de precizat că în cazul dedus judecăţii obligaţia acordării despăgubirilor revine A.V.A.S., ci nu pârâtei SC A. SA Băleşti, cu care, nu se descrie raportul obligaţional.
În concluzie, Înalta Curte va admite recursul declarat de SC A. SA Băleşti în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va casa în parte Decizia atacată, înlăturând obligaţia instituită în sarcina acesteia.
Va respinge ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, recursul declarat de A.V.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC A. SA Băleşti împotriva deciziei nr. 703 din 2 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează în parte Decizia atacată, în sensul că, păstrându-i celelalte decizii, înlătură obligaţia instituită în sarcina pârâtei SC A. SA Băleşti.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii de către A.V.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4562/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4264/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
