ICCJ. Decizia nr. 4638/2004. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4638
Dosar nr. 9024/2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 5 în data de 5 mai 2003, ulterior modificată şi precizată, reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune cu joncţiunea posesiilor asupra imobilului teren în suprafaţă de 252 mp situat în Bucureşti, şi, prin accesiune imobiliară artificială asupra construcţiilor, locuinţă cu 4 camere, 2(două) marchize, 2(două) cămări, hol, bucătărie, baie şi magazie, garaj, 2(două) şoproane cu grup sanitar aflate pe teren.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat, că terenul a aparţinut în fapt din anul 1950 bunicilor şi părinţilor săi, fiind înregistrat în evidenţele fiscale din 1965 şi trecut prin moştenire succesivă de la părinţii decedaţi care au construit locuinţa, la reclamant şi fraţii acestuia. Că fraţii săi i-au vândut cotele părţi revenite din moştenire, prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 4289 din 1 februarie 1994 şi respectiv nr. 20813 din 19 mai 1994 de notariatul de Stat al sectorului 5, reclamantul stăpânind imobilul în mod continuu, neîntrerupt, public, paşnic şi sub nume de proprietar plătind impozitele şi taxele aferente, el fiind singurul dintre fraţi care i-a îngrijit pe părinţi.
În baza probatoriului administrat incluzând şi o expertiză tehnică, prin sentinţa civilă nr. 4430 din 1 octombrie 2003, Judecătoria sectorului 5 a admis acţiunea astfel cum a fost modificată şi precizată şi în consecinţă:
A constatat că reclamantul a dobândit, ca efect al uzucapiunii de lungă durată, cu joncţiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, cu o suprafaţă de 234,50 mp şi următoarele vecinătăţi: la vest, pe o lungime de 14 m strada P.; la nord, pe o lungime de 16,75 m, imobilul situat în Bucureşti, strada P. nr. 45, al cărui proprietar este N.N.; la est, pe o lungime de 14 m, imobilul situat în Bucureşti, str. T., al cărui proprietar este N.I.; la sud, pe o lungime de 16,75 m, imobilul situat în Bucureşti, str. P. nr. 49, al cărui proprietar este A.P.
A constatat că reclamantul a dobândit, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul menţionat anterior, care constau într-o locuinţă (formată din 4 camere, 2 marchize, 2 cămări, un hol, o bucătărie, o baie şi o magazie), un garaj, 2 şoproane şi WC.
Pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General a declarat apel împotriva sentinţei, considerând-o netemeinică şi nelegală, întrucât pe de o parte, a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, Municipiul Bucureşti prin Primar General, iar pe de altă parte, prescripţia achizitivă nu s-a împlinit, în anul 1974 intervenind o întrerupere naturală a termenului de prescripţie în baza Legii nr. 58/1974 de la a cărei intrare în vigoare terenurile au fost scoase din circuitul civil.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 465 din 23 martie 2004 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În considerentele deciziei s-a motivat, că din probele administrate, aflate la dosar, nu rezultă că imobilul ar fi aparţinut vreodată statului, împrejurare ce ar putea conferi calitate procesual-pasivă pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii) şi pct. 9 (hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii) criticând instanţa că greşit nu a ţinut seama de dovezile aflate la dosar ce atestă existenţa rolului fiscal şi plata cu regularitate a impozitului pe teren către organele cu atribuţii fiscale şi de evidenţă a proprietăţii ce aparţin administraţiei publice a Municipiului Bucureşti, elemente pe baza cărora pârâtul ar avea calitate procesuală pasivă.
Recursul este întemeiat, dar pentru motivele ce succed.
În apelul formulat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Municipiul Bucureşti a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive determinată de faptul că, niciodată imobilul în litigiu nu a făcut parte din patrimoniul său şi că nu poate fi considerat adevărat proprietar, doar pentru că terenul se află situat pe teritoriul Municipiului Bucureşti, care nu a pretins şi nici nu ar putea pretinde un drept de proprietate nici asupra terenului şi nici asupra construcţiei edificate pe acesta.
În subsidiar, apelantul-pârât a invocat şi motive pe fond, arătând că acţiunea este neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat cauza doar pe excepţie, fără a intra în cercetarea fondului.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant urmează să fie admis, Decizia pronunţată de instanţa de apel urmează să fie casată şi, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. cauza urmează să fie trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei nr. 465 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de către pârâtul Municipiul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4637/2004. Civil. Conflict de munca... | ICCJ. Decizia nr. 4650/2004. Civil. Rezolutiune contract. Recurs → |
|---|
