ICCJ. Decizia nr. 4650/2004. Civil. Rezolutiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4650
Dosar nr. 9711/2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 mai 2003 reclamantul W.D. a chemat în judecată pe pârâtul C.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea convenţiei încheiată de părţi la data de 25 aprilie 2003, intitulată „Precontract de vânzare-cumpărare" cu referire la apartamentul nr. 15 situat în Timişoara, înscris în C.F. ind. 37009 Timişoara, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 3000 Euro, sau echivalentul în lei la data plăţii şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 25 aprilie 2003 a încheiat cu pârâtul actul intitulat „Precontract de vânzare-cumpărare" prin care pârâtul se obliga să-i vândă reclamantului apartamentul nr. 15 din Timişoara, cu preţul total de 17500 Euro. La semnarea actului au fost de faţă, în afară de doi martori şi tatăl reclamantului, P.I., moment în care reclamantul a achitat un avans de 1500 Euro. În act s-a stipulat că reclamantul urmează să piardă avansul în cazul în care nu mai doreşte să cumpere imobilul, iar pârâtul va achita dublul sumei (3000 Euro) în situaţia în care se răzgândeşte să-i vândă imobilul.
Mai susţine reclamantul că nu au încheiat contractul în formă autentică la 25 aprilie 2003 deoarece pârâtul nu a putut prezenta actul de proprietate al apartamentului, părţile convenind să se înfăţişeze notarului până la data de 15 mai 2003. Deşi reclamantul l-a împuternicit pe tatăl său să încheie contractul de vânzare-cumpărare şi să achite diferenţa de bani şi cu toate că reprezentantul reclamantului a insistat să se încheie actul, pârâtul a refuzat categoric perfectarea înţelegerii.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 9996 din 3 decembrie 2003, a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că din probele administrate rezultă că acesta este răspunzător de neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate prin precontract, astfel că el nu poate cere nici restituirea arvunei şi nici daune interese.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 733 din 22 aprilie 2004, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentinţa, a dispus rezoluţiunea convenţiei intitulată „Precontract de vânzare-cumpărare" şi l-a obligat pe pârât să-i restituie reclamantului suma de 3000 Euro sau echivalentul în lei calculat la data plăţii. A fost obligat pârâtul la 11.465.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru instanţele de fond şi de apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat că nu se poate reţine în sarcina reclamantului nici o culpă în neîndeplinirea obligaţiilor ce-i reveneau, din contră, din probele administrate rezultă refuzul categoric al pârâtului de a primi diferenţa de preţ încă înainte de termenul fixat şi întrucât pârâtul a înstrăinat imobilul unor terţi, denotă că el nu şi-a executat obligaţiile contractuale, astfel că este dator a-l dezdăuna pe reclamant.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâtul C.V. care a susţinut că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, că a confundat natura juridică a antecontractului de vânzare-cumpărare, echivalându-l cu un adevărat contract de vânzare-cumpărare şi că reclamantul nu şi-a executat în mod culpabil obligaţia asumată, aceea de a încheia contractul în formă autentică la termenul stabilit, în faţa notarului. Susţine recurentul că a fost de bună-credinţă, refuzând să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu numitul P.I., care nu a prezentat o procură specială autentică, astfel că, dacă ar fi încheiat contractul pârâtul ar fi vândut bunul altei persoane decât promitentul cumpărător.
Recursul nu este fondat.
La data de 25aprilie 2003 reclamantul W.D. şi pârâtul C.V. au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „precontract de vânzare-cumpărare prin care pârâtul s-a obligat să-i vândă reclamantului apartamentul nr. 15 din Timişoara, contra unui preţ de 17200 Euro. La data încheierii convenţiei şi a întocmirii actului de faţă erau martorii Ş.C. şi C.S., precum şi tatăl reclamantului, numitul P.I. Reclamantul a achitat pârâtului un avans de 1500 Euro şi părţile au stipulat în contract că în situaţia în care reclamantul nu mai doreşte să cumpere imobilul va pierde avansul achitat, iar în cazul în care vânzătorul se răzgândeşte, va achita cumpărătorului dublul avansului achitat.
Deoarece la data de 25 aprilie 2003 promitentul-vânzător nu avea toată documentaţia privind imobilul (extras C.F. actualizat, adeverinţa cu valoarea de impunere a bunului, contractul de vânzare cumpărare al imobilului), părţile au convenit să se prezinte la notarul public la 15 mai 2003.
Întrucât reclamantul trebuia să plece din ţară, l-a înştiinţat pe pârât la acest fapt, convenind cu el ca actul autentic de vânzare-cumpărare să-l încheie tatăl reclamantului, sens în care la 15 mai 2003, a trimis din Germania o procură specială prin care I.P. era împuternicit să cumpere apartamentul şi să plătească pârâtului restul din preţul nemişcătorului, în numele reclamantului.
Pârâtul-recurent a refuzat însă încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cu toate că mandatarul reclamantului a insistat în realizarea contractului, deplasându-se chiar la domiciliul pârâtului pentru a-i achita restul de preţ, pe care pârâtul nu a dorit însă să-l primească, pentru ca ulterior, în decembrie 2003, pârâtul să înstrăineze imobilul unor terţi.
Se constată astfel că instanţa de apel, reţinând corect situaţia de fapt, a făcut o justă aplicaţiune a prevederilor art. 1020-1021 C. civ., găsind pe pârât vinovat de neexecutarea obligaţiei pe care şi-a asumat-o prin promisiunea de vânzare din 25 aprilie 2003.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtului se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul C.V. împotriva deciziei nr. 733 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă recurentul să plătească intimatului W.D. 12.750.00 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4638/2004. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4572/2004. Civil → |
|---|
