ICCJ. Decizia nr. 4785/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4785
Dosar nr. 4335/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 141 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul V.A. împotriva SC B. SA Gheorghieni, a anulat Decizia emisă de pârâtă cu nr. 10 din 8 ianuarie 2002, a constatat că imobilul situat în Gheorghieni judeţul Harghita, înscris în C.F. nr. 12232 Gheorghieni, sub nr. top 10183, care în prezent se află în incinta societăţii pârâte, a fost preluat de stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul Prezidenţial nr. 158 din 7 iunie 1977.
S-a stabilit, în baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, iar în baza art. 24 alin. (1) raportat la art. 12 din aceeaşi lege, pârâta a fost obligată să facă reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, reclamantul având o cotă din proprietate de 6 ½.
Tot prin aceeaşi hotărâre, s-a respins cererea de restituire a terenului revendicat şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta împotriva A.P.A.P.S. Bucureşti.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, cu Decizia civilă nr. 62/A din 27 mai 2003, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 141/2003 a Tribunalului Harghita, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie şi obligării A.P.A.P.S. de a face reclamantului oferta de restituire prin echivalent, corespunzător valorii imobilului.
S-a eliminat din dispozitivul sentinţei, obligarea pârâtei de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a schimba soluţia, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care prevede că notificarea trebuia înaintată A.P.A.P.S. care a efectuat privatizarea şi care asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare cumpărare acţiuni, repararea prejudiciilor cenzurate acestora prin executarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
A.P.A.P.S., prin reprezentanţii săi legali, a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 62/A/2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
O primă critică adusă deciziei atacate se referă la faptul că art. 30 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 modifică şi completează OUG nr. 88/1997, abrogând art. 324 şi de aceea consideră că Ministerul Finanţelor Publice este singurul care trebuie să acorde despăgubiri.
A.P.A.P.S. nu poate despăgubi pe nimeni, deoarece veniturile sale se varsă integral la bugetul statului, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, se repară prejudiciile cauzate cumpărătorilor cu care s-a încheiat contracte de vânzare cumpărare acţiuni, ceea ce în cauză nu este cazul, calitatea de cumpărător având-o SC F.B. KFT şi nu SC B. SA.
Pe cale de excepţie, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a sa, deoarece A.P.A.P.S. este o instituţie publică, care doar vinde acţiunile statului şi garantează decât calitatea sa de acţionar în numele statului şi autenticitatea fracţiunii de capital social.
SC B. SA Gheorghieni a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea recursului ca nefondat, iar pentru motivul 2 de recurs ca inadmisibil.
Recursul este nefondat.
Referitor la susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa a aplicat greşit legea, deoarece art. 324 din OUG nr. 88/1997 este abrogată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată.
Legea privind unele măsuri pentru acordarea privatizării nr. 137/2002 la art. 30 alin. (3) stipulează că prevederile art. 324 din OUG nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare cumpărare de acţiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.
Din contractul de privatizare prin licitaţie nr. BU 52 din 15 ianuarie 2001 rezultă că recurenta a vândut cumpărătoarei SC F.B. KFT activele SC B. SA Gheorghieni, încasând integral preţul de vânzare cumpărare. După cum este de observat, contractul a fost încheiat înaintea publicării Legii nr. 137/2002, care a avut loc în M. Of. nr. 216 din 28 martie 2002.
Nu poate fi reţinută nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, aceasta fiind la rândul său nefondată.
Art. 60 C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în garanţie se poate face în cazurile în care, una din părţi are dreptul să ceară garantarea dreptului aflat în litigiu, sau să o despăgubească, în ipoteza pierderii procesului.
Obligaţia de garanţie rezultă în mod inadmisibil din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, art. 324 pct. 6, în care se prevede că „Statul Român garantează îndeplinirea de către instituţiile implicate" a obligaţiilor de despăgubire.
Calitatea procesuală pasivă a A.P.A.P.S. este prevăzută expres de dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 care prevăd că în cazul imobilelor preluate de stat în mod abuziv, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează autorităţii publice implicate în procesul de privatizare.
Ceea ce este de subliniat din alt punct de vedere este că instanţa de apel a reţinut corect calitatea procesuală pasivă a A.P.A.P.S., deoarece Legea nr. 10/2001 reglementează natura, întinderea şi persoana juridică ce acordă măsuri reparatorii foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, iar art. 27 citat mai sus, se referă expres la autoritatea publică implicată în procesul de privatizare.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat AVAS împotriva deciziei nr. 62A din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4796/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4743/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
