ICCJ. Decizia nr. 4743/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4743
Dosar nr. 20430/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii M.H.C. şi M.L. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar şi au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune asupra unui teren în suprafaţă de circa 466,50 mp situat în Constanţa, precum şi dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei, casă de locuit, compusă din patru camere, două holuri, baie, bucătărie, magazie pe beci şi anexe gospodăreşti.
În motivarea acţiunii se arată că în anul 1968, împreună cu soţia, a ocupat un teren viran pe care a edificat în regie proprie o locuinţă.
După decesul soţiei a continuat să locuiască în imobil împreună cu fiul său, coreclamant.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 2339 din 3 martie 2004 a admis acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtului Municipiul Constanţa prin Primar: a constatat că reclamanţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului–teren, în suprafaţă de 466,50 mp situat în Constanţa, astfel cum este identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză topografică; a constatat că reclamanţii sunt prezumaţi relativ, în baza art. 492 C. civ., a fi proprietarii imobilului–construcţie evidenţiat în raportul de expertiză imobiliară.
Cu privire la pârâtul Consiliul Local al Constanţa, prin încheierea din 15 septembrie 2003 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut, pe baza probelor administrate, că reclamanţii stăpânesc un teren de peste 30 de ani pe care a fost edificată o locuinţă de soţii M.H. şi E. După moartea soţiei, în anul 1980, reclamantul şi fiul său coreclamant au continuat să stăpânească terenul şi locuinţa edificată.
S-a mai reţinut că reclamantul M.H. figurează ca plătitor de taxe pentru teren (300 mp) încă din anul 1966, obligaţiile fiscale fiind achitate la zi.
Astfel instanţa a concluzionat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847 şi art. 1890 C. civ., iar în baza art. 492 C. civ., proprietarul terenului se prezumă a fi proprietarul construcţiilor.
Apelul comun declarat de Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local al Constanţa a fost respins prin Decizia civilă nr. 1038 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs comun Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local al Constanţa.
Se susţine, în esenţă, că reclamanţii au avut în folosinţă numai 300 mp teren, pentru care a plătit taxă de folosinţă; posesia exercitată de reclamanţi a fost clandestină şi discontinuă; reclamanţii au o altă adresă în actele de identitate.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Instanţele au stabilit o situaţie de fapt în baza probelor administrate, acte, martori, expertize, la care au aplicat prevederile legale în materia prescripţiei achizitive şi accesiunii imobiliare.
Astfel corect au reţinut instanţele că posesia a fost continuă, neîntreruptă, netulburată, publică.
Susţinerea că posesia nu a fost publică, adică s-a exercitat pe ascuns, nu este întemeiată. Posesia a fost publică, faţă de toate persoanele şi în primul rând faţă de pârâţii care au perceput taxe fiscale pentru această posesie.
Împrejurarea că la măsurătoarea făcută de expert au fost identificaţi 466,50 mp în loc de 300 mp pentru care s-au plătit taxe, constituie o problemă fiscală, fără legătură cu obiectul procesului, dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, diferenţa nefiind semnificativă din acest punct de vedere.
Nici adresa din actul de identitate nu poate avea legătură cu obiectul litigiului care se înscrie în sfera dreptului civil, după cum s-a arătat, fiind reglementat de prevederile art. 1846–1862 şi art. 492 C. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local Constanţa împotriva deciziei nr. 1038/C din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4785/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4747/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
