ICCJ. Anulare act constatator emis de Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii, Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi Direcţia Generală a Vămilor. Decizia nr. 48/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.48
Dosar nr.3194/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2004
S-au luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de către Direcţia Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr.838 din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor şi intimaţii-pârâţi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, precum şi Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii Bucureşti, toate cele trei părţi fiind reprezentate de consilierul juridic M.S., recurentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru care a răspuns procurorul A.B. şi intimata-reclamantă S.C. „O.R." SA Bucureşti, reprezentată de avocatul R.M.
Procedura completă.
Procurorul A.B. a arătat că nu stăruie asupra primului motiv de recurs şi a solicitat admiterea celorlalte motive de recurs, casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă a sentinţei atacate pentru efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă prin care să se stabilească dacă ponderea activităţii desfăşurate de societate este producţia. Cu privire la recursul declarat de autoritatea Naţională a Vămilor, a susţinut admiterea recursului pentru motivele formulate în recurs.
Consilierul juridic M.S. a pus concluzii de admitereatât a recursului propriu, cât şi a celui declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, casarea sentinţei atacate ca netemeinică şi nelegală şi în fond, respingerea acţiunii pentru motivele dezvoltate în cererile de recurs.
Reprezentantul intimatei-reclamante S.C. „O.R." SA, a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Societatea comercială „M.I." SRL, în prezent „O.R." SA Bucureşti, în contradictoriu cu Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii, Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi Direcţia Generală a Vămilor, a solicitat anularea actului constatator nr.279 din 3.04.2000 încheiat de primul pârât, a hotărârii de respingere nr.11727 din 11.05.2000 a plângerii, a deciziei de respingere nr.41 din 30.08.2000 emisă de ultima pârâtă ca şi a deciziei nr.2898 din 21.12.2000 prin care s-a respins contestaţia.
Prin precizarea de acţiune din 8.02.2001, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.2898 din 21.12.2000 emisă de Direcţia Regională Vamală Bucureşti, ca urmare a anulării deciziei nr.2898/2000 a D.G.V., a răspunsului nr.11727 din 11.05.2000 emis de Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii, ca urmare a anulării deciziei nr.41/2000 şi a actului constatator nr.279 din 3.04.2000 a Biroului Vamal Târguri şi Expoziţii, ca urmare a anulării răspunsului nr.11727/2000 a aceluiaşi emitent.
Reclamanta a solicitat exonerarea de la plata sumei de 532.371.470 lei reprezentând taxe vamale şi 862.974.166 lei majorări de întârziere aferente.
S-a arătat că, firma a importat subansamble de televizoare, destinate producţiei de televizoare.
În urma verificării activităţii de import a societăţii, s-a încheiat procesul-verbal nr.132/ C 3 din 22.02.2000 de Brigada de Supraveghere şi Control Vamal Bucureşti, prin care s-a considerat eronat că subansamblele ar avea caracteristicile esenţiale ale produsului finit, respectiv televizoare.
În realitate, aceste subansamble reprezintă materii prime, iar acestea din urmă pentru a fi produs finit urmează a li se încorpora o serie de alte elemente tehnice şi economice.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr.838 din 23.09.2002, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a exonerat pe reclamantă de plata sumelor de 532.371.470 lei taxe vamale şi 862.974.166 lei majorări de întârziere, reţinând concluziile raportului de expertiză că nu se justifică schimbarea încadrării tarifare la codul 8528 – receptor de televiziune în culori unde se aplică taxe vamale de 42%, materiile-prime, componente tv., neprezentând caracteristicile esenţiale ale produsului finit – televizorul.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Direcţia Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor, au declarat recurs şi au solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii, iar în subsidiar, Parchetul a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât:
- nu s-au respectat formele procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2 Cod procedură civilă (art.304 pct.5 Cod procedură civilă);
- Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Se arată că soluţia s-a dat având în vedere concluziile expertizei contabile şi răspunsul la obiecţiuni, or, instanţa, în baza rolului activ trebuia să ceară Biroului de expertize un expert vamal, singurul competent în efectuarea expertizei, având ca obiectiv încadrarea tarifar-vamală a produselor importate.
S-a interpretat greşit regula 2A din Regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat, astfel, constatarea organelor vamale că s-au prezentat în vamă Tv. demontate, este corectă.
Instanţa a făcut o greşită aplicare a art.13 din Legea nr.35/1991, considerând că în baza certificatului de investitor nr.7603/1992 eliberat de Agenţia Română de Dezvoltare, societatea beneficiază de scutire de taxe vamale, întrucât nu a verificat când a fost pus în funcţiune obiectivul şi dacă activitatea reclamantei este de producţie. Înscrisul de la fila 133 nu este relevant întrucât este greu de presupus că o societate înfiinţată în 1992 a fost pusă în funcţiune după 6 ani.
Autoritatea Naţională a Vămilor şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.9 şi 19 Cod procedură civilă, aplicarea greşită a legii în ce priveşte încadrarea tarifară şi nepronunţarea asupra dovezilor propuse de ea.
Se arată că la stabilirea încadrării tarifare nu s-au aplicat regulile generale privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, prin soluţia dată, instanţa a încălcat regula generală 2A.
La vămuire reclamanta a prezentat TV nemontate, sub formă de seturi componente, seturi de piese care prin ansamblare conduc la obţinerea de receptoare TV.
Societatea asamblează şi vinde TV (produse finite) care se încadrează la acelaşi cod tarifar cu produsele importate, astfel că nu au fost respectate prevederile Ordonanţei Guvernului nr.3/1996 privind calificarea noţiunii de producţie proprie în aplicarea regimului vamal aferent investiţiilor, aprobate prin Legea nr.9/1996.
Se susţine că singurul competent cu încadrarea tarifară este expertul vamal, astfel că numai o expertiză efectuată de acesta este concludentă şi utilă cauzei.
Recursurile sunt fondate.
Din declaraţiile vamale de import nr.I 174 din 14.08.1998; nr. 4980 din 2.04.1998 şi nr.31130 din 28.08.1998 depuse şi înregistrate la Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii, în baza facturilor externe nr.284 din 12.08.1998, nr.144 din 30.03.1998 şi nr.305 din 25.08.1998 emisă de Western Export – Singapore, societatea reclamantă a importat tuburi TV, carcase TV, plăci de bază TV, seturi difuzoare TV, în scutire de la plata taxelor vamale.
Materiile prime importate aferente declaraţiilor vamale au fost încadrate la următoarele poziţii tarifare: 8540.11.15 (tuburi TV), 8529.90.59 (carcase TV), 8529.90.70 (plăci de bază) şi 8518.21.90 (difuzoare TV).
Inspectorii de specialitate din cadrul Brigăzii de Supraveghere şi Control Vamal Bucureşti, în urma controlului efectuat au constatat că încadrarea mărfurilor a fost făcută eronat, încadrarea corectă fiind la codul 8528 (receptor de televiziune în culori, având procent taxe vamale de 42%), deoarece materiile prime declarate conferă caracteristicile esenţiale ale produsului finit.
Societatea reclamantă a contestat încadrarea tarifară făcută de organul de control şi a cerut efectuarea unei expertize.
Proba a fost încuviinţată de instanţă, iar concluzia a fost favorabilă pentru intimată, aceeaşi soluţie menţinându-se şi la obiecţiuni la care s-a răspuns de un alt expert.
Recurentele susţin că proba nu este concludentă întrucât s-a efectuat de către experţi contabili, or, singurul competent să se pronunţe în această materie este expertul vamal şi că s-a interpretat greşit regula nr.2A din Regulile Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat şi Notele explicative elaborate de Organizaţia Mondială a Vămilor la Bruxelles.
Curtea reţine ca justificată doar critica pe fondul expertizei efectuate şi nu şi cea privind competenţa exclusivă a expertului vamal.
Expertul contabil având cunoştinţe de specialitate şi în domeniul vamal este autorizat şi la efectuarea expertizelor, având ca obiectiv încadrarea tarifară vamală.
Art.201 alin.3 Cod de procedură civilă, stabileşte că „în domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, se poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv".
De precizat că, clasificarea tarifară a bunurilor trebuie să se realizeze în deplină concordanţă cu prevederile Regulilor Generale de Clasificare şi ale Notelor explicative ale sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, documente internaţionale elaborate de Organizaţia Mondială Vamală de la Bruxelles, la care România a aderat prin Legea nr.98/1996.
Conform Regulei Generale nr.2A, un articol, chiar incomplet sau nefinit, dacă prezintă caracteristicile esenţiale ale articolului complet sau finit, se clasifică la poziţia tarifară corespunzătoare articolului complet sau finit.
Această regulă se aplică şi în cazurile în care bunurile importate sunt prezentate în stare demontată sau nemontate.
Dispoziţiile acestei reguli se aplică acelor articole care nu pot fi utilizate ca atare, având aproximativ forma sau profilul piesei ori obiectului finit, şi care pot fi utilizate numai pentru fabricarea acelei piese sau acelui obiect căruia i-au fost destinate şi, numai în mod excepţional, în alte scopuri.
Instanţa de fond a înlăturat această regulă, considerând că ansamblele importate nu prezintă caracteristicile esenţiale ale articolului complet sau finit, deoarece un tub TV sau o carcasă TV nu echivalează cu produsul finit, respectivul televizor color.
S-a omis nejustificat că raportat la modul de prezentare a produselor importate în vamă şi la faptul că societatea reclamantă deţine o linie de asamblare televizoare color, obiectul importului nul-au constituit carcase sau tuburi TV separate, ci elemente esenţiale, seturi dintr-un televizor color care formau numai obiectul unei ansamblări.
Reclamanta este beneficiara certificatului de investitor nr.7603 din 28.01.1992 eliberat de Agenţia Română de Dezvoltare şi beneficiază conform art.13 din Legea nr.31/1991 de scutire de plata taxelor vamale o perioadă de 2 ani de la data primirii în gestiune a obiectivului pentru materii prime, materiale şi subansambluri destinate producţiei.
Ordonanţa Guvernului nr.3/1996 privind calificarea noţiunii de producţie proprie în aplicarea regimului vamal aferent investiţiilor străine (publicată în Monitorul Oficial nr.19 din 26.01.1996), aprobată prin Legea nr.9/1996, arată:
„Prin producţie proprie în aplicarea regimului vamal aferent investiţiilor străine, reglementat prin art.5 din OG nr.12/1995, aprobată prin Legea nr.59/1995, se înţelege folosirea efectivă a materiilor prime, materialelor, pieselor de schimb şi componentelor importate, care se încadrează la un cod tarifar de 6 sau de 8 cifre din Tariful Vamal de Import al României, supuse unor procese de prelucrare, transformare sau asamblare, în vederea obţinerii unor bunuri cu caracteristici tehnico-funcţionale sau de altă natură, distincte faţă de cele ale bunurilor importate, încorporate fizic sau valoric în produsul nou rezultat, care se încadrează la rândul său la un alt cod tarifar de 6 sau 8 cifre, prevăzutîn Tariful Vamal al României".
În speţă, intimata asamblează şi vinde televizoare (produse finite) care se încadrează la acelaşi cod tarifar cu produsele importate.
În consecinţă, soluţia instanţei de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor contestate nu se justifică, taxele vamale cât şi majorările de întârziere stabilite în sarcina intimatei societăţi conform art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996, fiind legal datorate.
Se va lua act că Parchetul nu a mai stăruit în primul motiv de recurs privind nerespectarea formelor procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă.
În consecinţă, în baza art.312 pct.1 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursurile declarate, a se casa sentinţa atacată şi în fond se va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de Direcţia Generală a Vămilor, actualmente Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva Sentinţei civile nr.838 din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1725/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 1759/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
