ICCJ. Decizia nr. 4805/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4805
Dosar nr. 11130/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 martie 2002 la Tribunalul Prahova reclamantele G.O. şi O.V.E. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Oraşul Buşteni şi Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Buşteni solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Buşteni, format din construcţie şi teren.
În drept s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
În motivare au arătat că imobilul a aparţinut autorilor lor general F.I. şi E.I. şi a fost preluat fără titlu de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 423 din 12 septembrie 2002 Tribunalul Prahova şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sinaia pentru imobilul în litigiu valoarea declarată de reclamante fiind de 150.000.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 705 din 16 septembrie 2003 Judecătoria Sinaia a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că la 20 iunie 2001 reclamantele au solicitat prin notificarea înaintată prin executorul judecătoresc pârâtului Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Buşteni restituirea în natură a imobilului, notificare conformă cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În raport de dispoziţiile acestei legi acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe reclamantele au formulat apel susţinând că Decizia pârâtului Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Buşteni este incompletă în raport cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. pentru ca demersurile întreprinse în baza Legii nr. 10/2001 au rămas fără rezultat.
Prin Decizia nr. 28 din 8 ianuarie 2004 Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul ca nefondat, confirmând soluţia instanţei de fond. Se reţine că dacă Decizia era nefavorabilă putea fi contestată de reclamante în temeiul şi în condiţiile impuse de prevederile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamantele au formulat recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată pentru că, arată reclamantele, în Legea nr. 10/2001 nu este reglementată contestaţia la care face referire instanţa. Singurele posibilităţi de contestaţie sunt reglementate în art. 24 alin. (7) şi art. 31, care nu sunt aplicabile în speţă.
Hotărârea mai este criticată pentru că greşit a reţinut instanţa că unitatea deţinătoare este Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Buşteni, în realitate unitatea deţinătoare a imobilului în sensul Legii nr. 10/2001 este Primăria Buşteni, aşa încât Decizia emisă de sanatoriu nu le este opozabilă.
Dispoziţiile legii speciale sunt de strictă interpretare, iar în speţă se aplică normele dreptului comun.
Imobilul a fost preluat fără titlu, iar reclamantele sunt îndreptăţite să-şi realizeze dreptul de proprietate .
Recursul nu este fondat şi urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. să fie respins pentru considerentele ce vor urma.
Reclamantele au formulat acţiunea în revendicare întemeindu-se pe dispoziţiile art. 480 C. civ., la data de 20 martie 2002 după ce s-au adresat cu notificarea dată la 20 iunie 2001 către Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Buşteni în condiţiile art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, intrarea în vigoare la data de 14 februarie 2001.
Această lege are aplicare generală în materia reparării daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor imobile pentru că art. 2 acoperă sfera tuturor modalităţilor de preluare abuzivă a imobilelor.
Art. 2 alin. (1) lit. h) prevede că fac obiectul legii şi, „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau administraţiei de stat".
Textul citat se referă la două categorii de situaţii: cele în care preluarea imobilelor s-a făcut în temeiul unor titluri care nu sunt valabile şi cele în care la baza preluării nu a stat nici un titlu.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 pentru toate imobilele care intră sub incidenţa ei, persoanele îndreptăţite pot obţine măsuri reparatorii (inclusiv restituirea imobilului în natură) doar în condiţiile prescrise de această lege, acţiunea în revendicare a imobilelor preluate abuziv formulată în condiţiile dreptului comun nu poate fi folosită.
De altfel, reclamantele au recurs la procedura administrativă însă, neprimind răspuns au formulat acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. aşa cum concluzionează în expunerea motivelor în recurs.
Din conţinutul art. 2 al Legii nr. 10/2001 nu rezultă că persoana îndreptăţită căreia i s-a răspuns la notificare îşi poate realiza dreptul pe calea dreptului comun.
Rezultă că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut corect că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Persoanele îndreptăţite la restituire au obligaţia să parcurgă procedura prealabilă prevăzută în art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ. aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000 (prima etapă).
Prin lege se asigură şi accesul la instanţele judecătoreşti, respectiv a doua etapă: procedura judiciară reglementată în art. 24 pct. 7 din lege (numită în practică şi plângere sau contestaţie) şi care oferă persoanelor îndreptăţite posibilitatea realizării dreptului pretins.
Aşa fiind analiza celorlalte critice formulate este lipsită de eficienţă şi pentru considerentele expuse recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii O.V.E. şi G.O. împotriva decizie nr. 28 din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenţii să plătească intimatului Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Buşteni 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4825/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4769/2004. Civil. Rezoluţiune contract de... → |
|---|
