ICCJ. Decizia nr. 481/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 481.
Dosar nr. 42872/1 /2004
Dosar nr. 20171/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2002 la Tribunalul Botoşani sub nr. 6555/C/2003, reclamanţii O.M. şi S.Z.M., prin mandatar avocat L.P. au chemat în judecată, în calitate de pârâţi, Primăria municipiului Botoşani prin Primar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestora să le restituie imobilul compus din două corpuri de clădire şi teren situat în Botoşani, sau, în cazul în care nu mai este posibil, să fie despăgubiţi în echivalent cu titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Tribunalul Botoşani, secţia civilă, prin sentinţa nr. 360 din 29 aprilie 2004 a admis acţiunea formulată de reclamanţii O.M. şi S.Z.M., prin mandatar avocat L.P. în contradictoriu cu Primăria municipiului Botoşani prin Primar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în temeiul Legii nr. 10/2001 şi în consecinţă a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească despăgubiri reparatorii prin echivalent reclamanţilor constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în valoare de 236.505.000 lei reprezentând contravaloarea imobilelor, casă şi teren, preluate de stat abuziv, conform expertizei efectuate de expert M.I. A respins acţiunea faţă de Municipiul Botoşani prin Primar.
Apelul declarat de D.G.F.P. Botoşani în numele Ministerului Finanţelor Publice a fost respins ca tardiv de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 2507 din 28 septembrie 2004.
Instanţa de apel a motivat că sentinţa nr. 360 din 29 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Botoşani a fost comunicată pârâtului la data de 21 mai 2004 conform dovezii de primire şi procesului verbal de predare de la fila 126 din dosarul de fond iar apelul a fost declarat la data de 11 iunie 2004, peste termenul legal de 15 zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs D.G.F.P. Botoşani în numele Ministerului Finanţelor Publice.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că în mod nelegal Decizia Curţii de Apel Suceava a fost pronunţată în contradictoriu numai cu D.G.F.P. Botoşani deoarece apelul nu a fost promovat în numele acestei instituţii, iar în teritoriu, respectiv la instanţa de fond, Tribunalul Botoşani şi instanţa de apel, Curtea de Apel Suceava, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice este reprezentat de D.G.F.P. Botoşani pe baza delegaţiei şi împuternicirii din partea ministerului.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a susţinut că sentinţa i-a fost comunicată la data de 27 mai 2004 când a şi fost înregistrată la registratura generală sub nr. 38734 iar ulterior a înaintat-o D.G.F.P. Botoşani împreună cu delegaţia şi împuternicirea pentru declararea apelului la 4 iunie 2004 şi că termenul de apel a fost calculat în raport cu data înscrisă pe ştampila registraturii generale, respectiv 27 mai 2004, aşa încât apelul înregistrat la data de 11 iunie 2004,a fost declarat în termenul prevăzut de lege. A mai susţinut că singura dată certă care trebuie luată în calcul la determinarea termenului pentru promovarea apelului este cea de pe ştampila registraturii generale, respectiv 27 mai 2004 şi a solicitat instanţei în cazul în care va lua în considerare data de 21 mai 2004 la calculul termenului în care a fost declarat apelul, să constate că Ministerul Finanţelor Publice a fost împiedicat printr-o împrejurare care a fost mai presus de voinţa sa de a îndeplini actul de procedură în termen, împrejurare care exclude culpa atât a Ministerului Finanţelor Publice cât şi a D.G.F.P. Botoşani şi să repună Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român în termenul de apel.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Cu privire la critica conform căreia „în mod nelegal şi netemeinic Decizia Curţii de Apel Suceava este în contradictoriu numai cu D.G.F.P Botoşani deoarece apelul nu este promovat în numele acestei instituţii ", este de reţinut că chiar dacă apelul a fost declarat de D.G.F.P. Botoşani în numele Ministerului Finanţelor Publice iar Curtea de Apel Suceava a respins ca tardiv formulat apelul declarat de D.G.F.P. Botoşani, omiţând să menţioneze „în numele Ministerului Finanţelor Publice", lipsa acestei menţiuni nu este de natură să aducă vreo atingere principiului contradictorialităţii, cum eronat se susţine. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a mandatat D.G.F.P. Botoşani să exercite calea de atac a apelului, să-l reprezinte în instanţă şi să întreprindă măsurile legale ce se impun în cauză până la rămânerea hotărârii irevocabile, astfel cum de altfel pârâtul însuşi susţine prin chiar motivele de recurs (la fila 7 din dosarul nr. 20171/2004 al ÎCCJ fiind depuse în copie mandatul şi delegaţia de reprezentare nr. 38733 din 31 mai 2004 date de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice D.G.F.P. Botoşani în acest sens).
Nici susţinerea pârâtului în sensul că data de 27 mai 2004 este singura dată certă de la care începe să curgă termenul de apel nu este fondată.
Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Acest termen se calculează pe zile libere, aşa cum statuează art. 101 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu se ia în calcul nici ziua în care el începe să curgă şi nici ziua în care el se împlineşte. Dacă termenul se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, el se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
Termenul începe să curgă, deci, de la data care rezultă din dovada de primire sau procesul verbal întocmit de agentul procedural, fără posibilitatea completării cu probe extrinseci, procesul-verbal întocmit în conformitate cu cerinţele legii constituind un act oficial care face dovadă, în privinţa constatărilor făcute personal de către agentul procedural, până la înscrierea în fals, conform art. 100 alin. ultim C. proc. civ.
În speţă, din verificarea actelor dosarului se constată că sentinţa civilă nr. 360 din 29 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia civilă, în dosarul nr. 6555/C/2003 a fost comunicată pârâtului Ministerului Finanţelor Publice, cu respectarea cerinţelor legii, la data de 21 mai 2004, dată consemnată de agentul M.N. pe „Dovada de primire şi procesul verbal de predare" a sentinţei, act procedural pe care a fost aplicată de funcţionara R.P. ştampila registraturii generale a Ministerului Finanţelor Publice, fiind lipsită de relevanţă şi neconcludentă menţiunea făcută de recurentul-pârât în propriile scripte referitoare la primirea sentinţei la o dată ulterioară, respectiv 27 mai 2004.
În aceste condiţii, termenul de apel a început să curgă de la data de 21 mai 2004, împlinindu-se la 5 iunie 2004 care însă, fiind o zi de sâmbătă, s-a prelungit până pe 7 iunie 2004.
Procedând la calculul termenului de apel conform art. 101 C. proc. civ., reiese că 8 iunie 2004 era ultima zi în care apelul putea fi declarat în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Cum D.G.F.P. Botoşani în numele Ministerului Finanţelor Publice a declarat apel la data de 11 iunie 2004, in mod legal Curtea de Apel Suceava l-a respins la tardiv.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de apel formulată de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice odată cu motivele de recurs Curtea reţine următoarele:
Conform art. 103 C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Prin urmare, articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul în care termenele prevăzute de lege nu sunt respectate şi chiar dacă nu operează cu noţiunea ca atare, cuprinde şi dispoziţii referitoare la instituţia repunerii în termen.
În cauza de faţă, pentru considerentele arătate, este de necontestat faptul că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, atât timp cât sentinţa Tribunalului Botoşani a fost comunicată pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la data de 21 mai 2004 iar cererea de apel a fost depusă la data de 11 iunie 2004.
Înainte de a analiza susţinerile invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în motivarea cererii de repunere în termenul de apel, urmează a se stabili în ce măsură Curtea poate soluţiona o astfel de cerere.
Prin natura ei, cererea de repunere în termen este un incident procedural, motiv pentru care asupra ei se poate pronunţa doar instanţa competentă să soluţioneze calea de atac ori să îndeplinească un anumit act de procedură.
Acesta este motivul pentru care asupra unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului nu se poate pronunţa decât instanţa investită cu soluţionarea apelului, chiar dacă, sub sancţiunea nulităţii, cererea de apel se depune la instanţa a cărei hotărâre este atacată, în speţă fiind de observat, de altfel, că cererea de apel din data de 11 iunie 2004 nu cuprinde nici o referire la faptul că s-ar solicita repunerea în termen deşi, aşa cum s-a menţionat, era evident că fusese depusă după termenul prevăzut de lege.
Pentru identitate de raţiune, Curtea urmează a constata că este inadmisibilă cererea prin care pârâtul Ministerul Finanţelor Publice solicită repunerea în termenul de apel în cadrul unei proceduri ce are ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care apelul a fost respins ca tardiv.
Având în vedere temeiurile arătate, se constată că Decizia atacată este legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Botoşani în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 2507 din 28 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4973/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 436/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
