ICCJ. Decizia nr. 4883/2004. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4883
Dosar nr. 11838/2004
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2003, reclamanţii P.E. şi P.V. au chemat în judecată pe pârâtul M.C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâtul să fie obligat să le lase în deplină posesie şi proprietate suprafaţa de 1800 mp, identificată cu elementele menţionate în cerere.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului, pe care pârâtul îl ocupă fără drept.
Judecătoria Hârlău, prin sentinţa civilă nr. 1036 din 11 noiembrie 2003, a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul să lase acestora în deplină proprietate şi liniştită posesiune suprafaţa de teren în întindere de 1800 mp situată în T. 29, P 264/6.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii suprafeţei de teren în baza contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 1995, transcris în registrul de transcripţiuni sub nr. 2888/1996, iar pârâtul stăpâneşte acelaşi teren în baza titlului de proprietate nr. 27247 din 16 august 1999, netranscris.
Instanţa a conchis că îndreptăţit la exercitarea posesiei asupra terenului în litigiu este reclamantul, al cărui titlu de proprietate este mai vechi şi primul transcris în registrul de transcripţiuni.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, criticând hotărârea pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, precum şi pârâtul, fără a-l motiva.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 451 din 7 aprilie 2004, a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în parte sentinţa şi l-a obligat pe pârât să plătească reclamanţilor suma de 4.053.000 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă şi 500.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin aceeaşi decizie s-a respins apelul pârâtului, cu motivarea că în mod corect instanţa de fond a dat eficienţă titlului de proprietate al reclamanţilor, care este mai vechi decât al pârâtului şi este transcris în registrul de transcripţiuni.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, care susţine că este proprietarul terenului, măsurătorile au fost greşit efectuate de expertul reclamanţilor şi primăria urmează să trimită la instanţă cererea pentru efectuarea unei noi expertize, iar titlul de proprietate al recurentului nu a fost desfiinţat şi în baza lui el deţine proprietatea asupra terenului de 1800 mp
Criticile recurentului sunt nefondate.
Recurentul pârât a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul desemnat de instanţă, nu de intimaţii reclamanţi cum arată recurentul, a răspuns obiecţiunilor, iar recurentul nu a cerut efectuarea unei noi expertize.
În instanţa de recurs, contrar susţinerii recurentului, nu s-au depus acte sau cereri de la Primăria comunei Coarnele Caprei judeţul Iaşi, care de altfel nu este parte în prezentul litigiu.
Expertul tehnic a dat explicaţiile necesare în raportul de expertiză şi în suplimentul de expertiză, răspunzând obiecţiunilor formulate de recurent. În esenţă, terenul în litigiu situat în locul denumit „Coasta satului" a figurat pe numele lui T.Z., autoarea intimaţilor, în rolul agricol din perioada 1959-1962, iar terenul înscris în rolul agricol al autorului recurentului este vis-a-vis de terenul proprietatea intimaţilor, despărţite prin drumul sătesc.
Mai mult, comparând titlurile de proprietate, instanţa a reţinut corect că titlul de proprietate al intimaţilor reclamanţi asupra terenului este din 4 mai 1995, iar al recurentului din 6 august 1999, cel dintâi, anume contractul de vânzare-cumpărare încheiat între T.Z. şi intimaţi, a fost trecut în registrul de transcripţiuni sub nr. 2888 din 13 mai 1996, dar titlul de proprietate al recurentului nu este transcris în registrul de publicitate imobiliară, anterioritatea şi transcrierea conferă prioritate dreptului de proprietate al intimaţilor.
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât, care va fi obligat să plătească intimaţilor reclamanţi suma de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocaţial).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.C. împotriva deciziei nr. 451 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Obligă pe recurent la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de P.E. şi P.I.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4877/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 4799/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... → |
|---|
