ICCJ. Decizia nr. 4877/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4877
Dosar nr. 10277/2004
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2533 din 25 septembrie 2003, Judecătoria Vişeul de Sus a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta P.E. împotriva pârâţilor B.G. şi B.M., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 10 august 1962, prin care pârâţii au cumpărat de la H.L. imobilul casă şi teren, situat în Poienile de sub Munte nr. 848, identificate în C.F.1034, nr. top 493.
S-a respins cererea reclamantei privind radierea din C.F. a menţiunii înscrise sub B 19/20.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta este beneficiara testamentului cu titlu universal autentificat sub nr. 3418 din 24 aprilie 1982 a notariatului de Stat Oradea, imobilul ce formează obiectul promisiunii de vânzare cumpărare din 10 august 1962 revenind testatoarei în succesiunea vânzătorului H.L., motiv ce justifică calitatea procesuală a reclamantei.
Promisiunea de vânzare cumpărare din 10 august 1962 nu poate fi validată, fiind lovită de nulitate absolută, din raportul de expertiză criminalistică nr. 63 din 22 aprilie 2003, mai exact din concluziile acestuia rezultând faptul că actul în litigiu intitulat contract de vânzare cumpărare şi datat 10 august 1962 depus spre expertizare în copie, este un fals care a fost redactat „pro cauza", la o dată ulterioară, 1989, acesta nefiind semnat de H.L.(L.), W.A. şi P.A.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta şi pârâţii B.G. şi M.
Prin Decizia civilă nr. 110/A din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul pârâtului B.G. şi a schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Totodată, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.
Curtea de apel a reţinut că reclamanta nu-şi dovedeşte calitatea procesuală activă, iar apelul pârâţilor este fondat având în vedere tocmai faptul că persoana care solicită nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pe care pârâţii l-au încheiat nu şi-a justificat calitatea procesuală activă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând, în esenţă, că greşit s-a reţinut că nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă, iar instanţa de apel nu a mai analizat celelalte motive de apel pe care le-a formulat.
Recursul se va admite pentru motivele care succed.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, or, acest lucru nu s-a realizat în prezenta speţă.
Situaţia de fapt nu este corect şi deplin stabilită, fapt ce impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Astfel, curtea de apel a reţinut faptul că reclamanta P.E. este succesoarea lui I.B., născută U., fiind beneficiara testamentului cu titlu universal autentificat sub nr. 3418/1982.
U.B. s-a căsătorit cu H.L., care a decedat la 7 mai 1944, iar la 18 martie 1948, aceasta s-a căsătorit cu I.Ş.
Instanţa, bazându-se pe prezumţii, trage concluzia că, din moment ce B.U. nu mai purta numele H. la data decesului lui H.L., probabil căsătoria lor fusese desfăcută; această concluzie nu este sprijinită de documente din care să rezulte un eventual divorţ al acestora.
Mai mult, din examinarea actelor de stare civilă, respectiv extrasul de căsătorie şi certificatul de deces rezultă inadvertenţe flagrante; astfel, dacă în primul act părinţii lui H.L. sunt H.S. şi S.G., în cel de-al doilea, aceştia se numesc S.H. şi L.H., iar prenumele decedatului H. este L.
Instanţa de apel nu a clarificat nici acest aspect şi anume dacă L. şi L. sunt una şi aceeaşi persoană.
La rejudecarea cauzei se impune clarificarea acestor aspecte, urmând a fi avute în vedere şi celelalte susţineri ale recurentei reclamante, ca apărări de fond.
Faţă de cele expuse mai sus, recursul se va admite, Decizia atacată se va casa, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.E. împotriva deciziei nr. 110/A din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5004/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 4883/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
