ICCJ. Decizia nr. 4894/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4894
Dosar nr. 12316/2004
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I.T.C. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Timişoara şi Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la prelungirea contractului de închiriere înregistrat sub nr. 217 din 14 ianuarie 1997, pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 7960 din 1 octombrie 2003, pronunţată de Judecătoria Timişoara a fost respinsă acţiunea şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins iar apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 10.000.000 lei, prin Decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că, a fost evacuată din spaţiul închiriat fără a-i fi achitată suma de 166.000.000 lei la plata cărora au fost obligaţi pârâţii prin hotărâri judecătoreşti şi că refuzul prelungirii contractului de închiriere este nejustificat raportat la prevederile Hotărârii nr. 34/1998 a Consiliului Local Timişoara.
Recursul este nefondat.
Susţinerea recurentei privitoare la neexecutarea obligaţiei de plată a pârâţilor este lipsită de relevanţă în raport de obiectul litigiului, aceasta neputând constituit eventual, decât o problemă de executare silită.
Pârâta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara, titulară a dreptului de administrare a încheiat cu reclamanta contractul de închiriere nr. 217 din 14 ianuarie 1997 pentru spaţiul comercial, pentru perioada 1 decembrie 1996–1 mai 1998 (filele 4-7 din dosarul instanţei de fond).
În art. 11 al acestui contract de închiriere, s-a menţionat că la expirarea acestuia, contractul poate fi prelungit numai cu acordul părţilor, tacita relocaţiune nefiind permisă.
Conform art. 969 alin. (1) C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Prin art. 11 al contractului de închiriere, părţile au convenit în sensul că, la expirarea contractului, respectiv la data de 1 mai 1998, acesta să nu poată fi prelungit decât prin acordul părţilor, acord care nu a existat.
Prin această convenţie nu au fost încălcate dispoziţii legale de ordine publică, astfel că ea are putere de lege între părţile contractante şi nu poate fi modificată printr-o hotărâre a consiliului local.
De altfel, Hotărârea nr. 34/1998 a Consiliului Local al Municipiului Timişoara se referă la spaţiile cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă care aparţin domeniului public de interes local, aflate în administrarea acestui consiliu, or, spaţiul în litigiu se află în administrarea Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara.
Din motivarea recursului rezultă şi faptul că litigiul a rămas fără obiect, deoarece reclamanta a fost evacuată din spaţiul comercial pe care îl deţinea în calitate de chiriaşă.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.T.C. SRL împotriva deciziei nr. 39 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4874/2004. Civil. Actiune de intabulare în... | ICCJ. Decizia nr. 4839/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... → |
|---|
