ICCJ. Decizia nr. 4839/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4839
Dosar nr. 21327/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2003 pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, sub nr. dosar 2441/2003, reclamanţii C.H., T.E., T.L., S.D. şi D.S. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 461 din 26 decembrie 1988 a Consiliului Popular Suceava, privitoare la transmiterea dreptului de administrare asupra imobilului situat în Câmpulung Moldovenesc, şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară prin lăsarea în deplinătate de proprietate şi posesie a imobilului către reclamanţi, precum şi radierea dreptului pârâtei SC C.D.H.C. SA din Cartea Funciară şi radierea dreptului statului asupra terenului aferent în suprafaţă de 580 mp.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că imobilul a aparţinut antecesorului lor T.A., care l-a edificat în perioada 1936-1942, iar ulterior, acest imobil a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950, din lista anexă la decret rezultând că proprietarul expropriat în anul 1950 era T.A., care decedase în anul 1942, proprietari fiind, de fapt, cei trei copii ai săi, cărora nu le erau aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 92/1950. Aşadar, imobilul nu a fost legal naţionalizat, iar Decizia nr. 461 din 26 decembrie 1988 este nulă de drept, întrucât nimeni nu poate înstrăina ceea ce nu are, iar la data emiterii acesteia nu se puteau aplica prevederile art. 1 lit. e) din Decretul nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, deoarece imobilul nu era în proprietatea statului şi, prin urmare, nu era aplicabil nici art. 60 din Legea pentru organizarea şi funcţionarea consiliilor populare.
De asemenea, mai arată reclamanţii că această decizie constituie titlul actual de proprietate al pârâtei SC C.D.H.C. SA, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 2416/1996 care este lovit de nulitate, după cum lovit de nulitate este şi actul prin care această pârâtă a cumpărat imobilul de la fostul F.P.S., Direcţia Teritorială Botoşani.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 948, art. 949, art. 950, art. 966 şi art. 480-503 C. civ., iar în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâţii au invocat mai multe excepţii, respectiv excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Suceava.
Prin sentinţa civilă nr. 401 din 25 martie 2004, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins excepţiile ridicate de pârâţi şi a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, pe fondul cauzei, că reclamanţii sunt succesorii defunctului T.A., care a edificat imobilul din litigiu, ilegal naţionalizat, aşa încât statul nu a fost niciodată proprietar legal al acestui imobil.
De asemenea, mai reţine prima instanţă, în motivarea sa, că Decizia contestată, ce reprezintă titlul de proprietate al pârâtei SC C.D.H.C. SA este nulă, iar înregistrarea dreptului de proprietate în Cartea Funciară este incorectă, deoarece s-a făcut în temeiul unei hotărâri ce se referea la imobilul din Câmpulung Moldovenesc, unde se află sediul actual al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele A.P.A.P.S Bucureşti, SC C.D.H.C. SA, D.G.F.P. Suceava, SC M.C. SRL Fundu Moldovei şi Consiliul judeţean Suceava, care au reiterat excepţiile invocate, precum şi motive ce vizează fondul cauzei.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 201 din 20 octombrie 2004, a admis excepţia lipsei competenţei materiale invocată de pârâta SC M.C. SRL Fundu Moldovei şi a admis apelurile, anulând, în consecinţă sentinţa apelată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, în fond, la Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că imobilul revendicat face parte în prezent din fondul de comerţ al SC M.C. SRL Fundu Moldovei, astfel că natura acţiunii este comercială şi, potrivit art. 2 pct.1 lit. a) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ. În acelaşi sens, pledează şi dispoziţiile art. 56 C. com., care statuează că atunci când un act este comercial numai pentru una din părţi, acţiunile ce derivă din el sunt de competenţa jurisdicţiei comerciale.
Împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului reclamanţii Z.L. şi Z.E., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative procedurale privind procedura de citare cu reclamantul Z.L., că a stabilit greşit instanţa competentă în soluţionarea pricinii, precum şi că, în mod eronat, a considerat valid apelul Consiliului Judeţean Suceava, când, în realitate, acesta a fost tardiv declarat.
Recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse:
Critica formulată de recurenţi, fondată pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este întemeiată. Casarea hotărârii recurate se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, dispoziţiile legale referitoare la citarea părţilor au caracter imperativ, deoarece sunt prevăzute pentru realizarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii, iar instanţa nu poate hotărî asupra unei acţiuni decât numai după citarea sau înfăţişarea părţilor.
Prevederile art. 105 C. proc. civ., reglementând nulitatea actelor de procedură, dispun că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Expresia „neobservarea formelor legale" semnifică nu numai condiţiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate condiţiile necesare pentru desfăşurarea procesului civil. Printre acestea, un loc important îl deţine citarea părţilor, care reprezintă o condiţie esenţială în procesul civil, aşa cum am precizat.
Încălcarea procedurii de citare atrage nulitatea hotărârii pronunţate, deoarece este de natură să influenţeze asupra soluţiei date în lipsa părţii sau a dovezii legale de citare.
Această ipoteză este prezentă în cauza de faţă, deoarece procesul s-a desfăşurat în faza apelului nefiind îndeplinită procedura de citare cureclamantul Z.L., de la dosar lipsind dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte pentru toate termenele de judecată.
Prin urmare, în speţă, recurentul Z.L., prin necitare, a fost împiedicat să-şi formuleze apărări în cauză, producându-i-se o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii recurate, aşa cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Pe de altă parte, obiectul litigiului îl constituie un bun imobil ce face parte din fondul de comerţ al unei societăţi comerciale şi, în consecinţă, soluţionarea acestuia era de competenţa tribunalului în primă instanţă, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Contrar normelor imperative care reglementează competenţa materială a instanţelor, pricina a fost judecată în primă instanţă de către judecătorie, căreia nu-i revenea această competenţă.
Aşa fiind, cum pricina a fost judecată cu încălcarea regulilor de drept procesual privind competenţa instanţelor, se impune şi casarea hotărârii pronunţată de judecătorie.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis, hotărârile vor fi casate şi cauza va fi trimisă Tribunalului Suceava, competent să soluţioneze cauza în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii Z.L. şi Z.E. împotriva deciziei nr. 201 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Casează hotărârile pronunţate în cauză şi trimite dosarul spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4894/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4812/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
