ICCJ. Decizia nr. 4871/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4871
Dosar nr. 9767/2004
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 august 2002 reclamanta Comunitatea de Avere a Fostului Regiment Confinian Romano-Bănăţean nr. 13 din Caransebeş a chemat în judecată pârâta SC H. SA Băile Herculane, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze privatizarea făcută prin Ordinul Ministrului Comerţului şi Turismului nr. 154 din 28 aprilie 1991 privind vila Cerna, situată în Băile Herculane, să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra acestui imobil, înscris în C.F. nr. 90 Băile Herculane, iar în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 46 alin. (1)-(4) din lege, să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului.
În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat că a fost proprietara imobilului în litigiu până în anul 1950, când acesta a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 şi trecut în proprietatea statului, apoi dat în administrare operativă pârâtei, iar prin ordinul nr. 154/1991 s-a trecut în proprietatea pârâtei, care şi-a intabulat acest drept în cartea funciară, reclamanta invocând prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta a ridicat în instanţă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât nu a făcut dovada că este continuatoarea în drepturi a fostei Comunităţi de Avere Caransebeş.
Au fost introduse în cauză, în calitate de pârâte, SC C.C. SRL Băile Herculane şi Ministerul Turismului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 885 din 1 aprilie 2003, Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea reclamantei.
În considerentele sentinţei s-a reţinut starea de fapt descrisă de reclamantă în motivarea cererii de chemare în judecată, preluarea imobilului de la reclamantă prin Decretul nr. 92/1950, trecerea acestuia în patrimoniul pârâtei prin ordinul evocat şi vânzarea imobilului pârâtei SC C.C. SRL Băile Herculane prin contractul nr. 1200/2000.
Cu referire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, instanţa a reţinut că această cerere este prematură, întrucât unitatea deţinătoare nu s-a pronunţat asupra notificării prin decizie sau dispoziţie conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru a da posibilitate persoanei îndreptăţite să o atace în instanţă, iar reclamanta nu a cerut instanţei obligarea pârâtei la emiterea acestei decizii.
Prin reţinerea excepţiei prematurităţii acţiunii, tribunalul nu a mai examinat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, ridicată de pârâte, considerând că excepţia prematurităţii cererii are prevalenţă faţă de cea a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, anume Judecătoria Caransebeş şi în subsidiar, modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii introductive.
În motivarea apelului, reclamanta a susţinut că prezentul litigiu este o cerere de anulare de drept comun, de competenţa judecătoriei, nu s-a cerut anularea unui act administrativ sau a unui act de respingere a cererii de restituire întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 şi instanţa nu s-a pronunţat asupra ordinului nr. 154/1991 prin care s-a dispus privatizarea imobilului.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 154 din 17 februarie 2004, care a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza la Judecătoria Caransebeş, spre competentă soluţionare.
În motivarea soluţiei s-a invocat argumentul că nici o dispoziţie a Legii nr. 10/2001 nu conferă tribunalului competenţa de a judeca acţiunea având ca obiect anularea privatizării imobilului, astfel că, în lipsa unei dispoziţii exprese, o asemenea acţiune este de competenţa judecătoriei.
Nu se poate invoca dispoziţia art. 17 C. proc. civ., se arată în considerentele deciziei, pentru că concluzia contrară ar înfrânge normele de competenţă materială şi ar considera de atributul tribunalului judecarea nu numai a contestaţiei la Legea nr. 10/2001, dar şi a cererilor de constatare a nulităţii actelor de vânzare-cumpărare sau de privatizare a imobilelor preluate abuziv în proprietatea statului.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs pârâtele SC H. SA Băile Herculane şi SC C.C. SRL.
Recurentele, deşi au formulat cereri distincte de recurs, invocă un motiv comun şi anume nelegalitatea deciziei, solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru a soluţiona apelul.
În argumentarea recursurilor se susţine că tribunalului îi revine competenţa de a soluţiona în primă instanţă contestaţia formulată de persoana îndreptăţită împotriva deciziei sau dispoziţiei emisă de unitatea deţinătoare, conform art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, iar prin aplicarea prevederilor art. 17 C. proc. civ. aparţine tribunalului şi judecarea cererilor accesorii şi incidente, cum este în prezenta cauză cererea de constatare a nulităţii actului de privatizare.
Recursul declarat de pârâte este întemeiat.
Prezenta acţiune a fost introdusă în temeiul Legii nr. 10/2001, finalitatea urmărită de intimata-reclamantă fiind retrocedarea imobilului descris în cererea de chemare în judecată.
Privitor la acest capăt de cerere formulat ca o cerere principală, competenţa în caz de contestare sau chiar neemitere a deciziei aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, prevede art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
În tăcerea legii, care referitor la chestiunile prejudiciale nu aduce nici o desluşire, sunt aplicabile normele generale de procedură, printre care art. 17 C. proc. civ. care dispune că cererile accesorii şi incidente sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Textul de lege are în vedere cererile care sunt în legătură cu acţiunea principală, condiţie care este realizată în prezentul litigiu, constatarea nulităţii actului de privatizare este o chestiune premergătoare, de rezolvarea căreia depinde soluţionarea capătului principal, de retrocedare a imobilului.
Cu aceste argumente, recursurile pârâtelor se vor admite, se va casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului, în cadrul căreia se vor lua în examinare excepţiile invocate, asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat, optând pentru prevalenţa excepţiei de prematuritate a acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele SC H. SA Băile Herculane şi de SC C.C. SRL Băile Herculane împotriva deciziei nr. 154 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4870/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4874/2004. Civil. Actiune de intabulare în... → |
|---|
