ICCJ. Decizia nr. 514/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 514.
Dosar nr. 41016/1/2004
(nr. vechi 18312/2/2004)
Şedinţa publică din 26 mai 200.
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de faţă a reţinut următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj reclamantul J.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC L.R. SA şi A.V.A.S. Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va da să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 600.000.000 lei, reprezentând contravaloarea suprafeţei de 2000 mp teren ce i-a fost expropriat în baza Decretului nr. 383/1963.
În motivare, reclamantul a arătat că a notificat în termen legal pe cele două pârâte, însă nu a primit nici un răspuns, că pe teren se află în prezent SC L.R. SA, motiv pentru care terenul nu se poate restitui în natură.
Pârâta SC L.R. SA a invocat lipsa calităţii procesuale pasive întrucât s-a privatizat în anul 1997, iar instituţia implicată în privatizare este A.V.A.S. Bucureşti.
Şi pârâta A.V.A.S. Bucureşti a invocat lipsa calităţii procesuale pasive arătând că în procesul de privatizare s-au vândut acţiuni şi nu bunuri materiale, că acţiunea este prematur formulată deoarece nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea 10/2001.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 356 din 3 decembrie 2003 a admis în parte acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei A.V.A.S. Bucureşti cu obligarea acesteia să plătească reclamantului suma de 38.325. 000. lei reprezentând contravaloarea a 219 mp expropriaţi abuziv, precum şi 1.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Totodată s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC L.R. SA Târgu Jiu cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de aceasta.
Împotriva susmenţionatei hotărâri au declarat apel reclamantul J.A. şi pârâta A.V.A.S. Bucureşti.
Reclamantul J.A. a solicitat schimbarea hotărârii instanţei de fond în sensul majorării contravalorii despăgubirilor arătând că suprafaţa de teren expropriată a fost de 1639 mp aşa încât în mod greşit s-au reţinut doar 219 mp şi totodată calculul făcut de expert nu reflectă realitatea.
Pârâta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat schimbarea sentinţei de fond ca netemeinică şi nelegală cu respingerea acţiunii formulate de reclamant învederând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, precum şi faptul că reclamantul a formulat prematur cererea.
Prin Decizia nr. 1422 din 31 mai 2004 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile formulate în cauză reţinând în esenţă că terenul expropriat este de 219 mp potrivit Decretului de expropriere, deci valoarea acestui teren a fost corect calculată, iar conform art. 27 alin. (2) din Legea 10/2001, A.V.A.S. Bucureşti are obligaţia de plată către fostul proprietar a contravalorii terenului expropriat şi pentru care acesta nu a beneficiat de despăgubiri.
În termen legal reclamantul J.A. şi pârâta A.V.A.S. Bucureşti au formulat recurs întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În recursul său reclamantul a solicitat casarea deciziei nr. 1422 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova, şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată motivat de faptul că instanţa de apel nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză şi schiţa cu privire la situaţia terenului şi a reţinut în mod nefondat doar suprafaţa de 219 mp din totalul de 1639 mp care i-a fost expropriată în trei etape.
Recurenta pârâtă A.V.A.S. Bucureşti a susţinut că întrucât reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă reglementată prin Legea 10/2001, acţiunea sa este prematură. Pe de altă parte consideră hotărârea instanţei de apel nelegală întrucât A.V.A.S. Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. .
Cu privire la susţinerea recurentului reclamant J.A. cum că suprafaţa de teren expropriată nu este de 219 mp, ci de 1639 mp, instanţa o găseşte nefondată întrucât din certificatul nr 2226 din 5 iunie 2003 eliberat de Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Dolj rezultă că s-a expropriat de la antecesorul reclamantului, fără ca acesta să primească despăgubiri pentru terenul deposedat, numai suprafaţa de 219 mp teren.
Actul invocat de reclamant, şi anume, copia unei cereri de chemare în judecată în care sunt enumerate mai multe terenuri, nu poate fi considerat ca fiind înscris doveditor al dreptului de proprietate.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii invocate de recurenta pârâtă A.V.A.S. Bucureşti, Înalta Curte reţine următoarele :
Faptul că reclamantul nu a primit răspuns la notificarea sa nu înseamnă că nu era îndreptăţit să formuleze acţiune în instanţă.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea 10/2001, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Din prevederile legale citate rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunţe printr-o decizie sau dispoziţie motivată.
Conduita culpabilă a unităţii deţinătoare nu poate să afecteze interesele persoanelor îndreptăţite şi nici să le lipsească de posibilitatea de a-şi apăra drepturile recunoscute de lege.
Deşi legiuitorul nu a reglementat în mod expres situaţia în care persoana deţinătoare refuză să răspundă solicitării adresată pe cale de notificare, aceasta fiind o lacună a Legii nr. 10/2001, totuşi cei îndreptăţiţi se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru ca persoana juridică deţinătoare să fie obligată să emită un răspuns prin decizie sau dispoziţie motivată, deoarece o atare obligaţie rezultă din lege şi face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicţională prealabilă, instituită în mod imperativ.
Cu privire la lipsa calităţii procesuale invocată de pârâta A.V.A.S. Bucureşti aceasta nu poate fi primită întrucât conform art. 27 alin. (2) din Legea 10/2001, pentru terenurile evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate notificarea poate fi adresată numai instituţiei publice care a efectuat privatizarea, în cazul nostru această instituţie fiind A.V.A.S. Bucureşti.
Faţă de cele ce preced, criticile celor două recursuri sunt nefondate considerent pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile formulate de reclamantul J.A. şi de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1422 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5142/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4769/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
