ICCJ. Decizia nr. 517/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 517.
Dosar nr. 1978/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 1240 din 18 septembrie 2000 a Tribunalului Harghita a fost respinsă acţiunea iniţiată de V.C.E. şi V.L.E. împotriva Primăriei Municipiului Miercurea Ciuc, prin care au solicitat anularea dispoziţiei nr. 800 emisă de Primar la data de 19 decembrie 2001, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Municipiul Miercurea Ciuc, fiindu-le stabilite în rezolvarea solicitării măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în esenţă că imobilul solicitat a fost vândut chiriaşilor cu respectarea prevederilor art. 9 şi art. 14 din Legea nr. 112/1995 astfel că restituirea în natură nu este posibilă.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 11 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Împotriva acestei hotărâri, V.C.E. şi V.L.E. au declarat recursul de faţă, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit s-a avut în vedere puterea lucrului judecat în raport de Decizia nr. 671 din 30 mai 2000 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, între cele două soluţii neexistând identitate de temei juridic, cele două acţiuni fiind promovate sub imperiul a două legi diferite.
Sunt invocate prevederile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora au îndreptăţirea de a formula cereri în condiţiile noii legi şi persoanele ale căror cereri au fost respinse.
Se susţine că vânzarea imobilului s-a făcut cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, hotărârea nr. 87/1997 fiind formală şi abuzivă întrucât evaluarea construcţiei s-a efectuat după perfectarea vânzării.
Recursul nu este întemeiat urmând a fi respins în raport cu cele ce urmează:
Potrivit art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în cazul în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului.
Din acest text rezultă cu evidenţă că în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, fostul proprietar este îndreptăţit numai la măsuri reparatorii în echivalent şi nu la restituirea în natură.
Se constată că prin dispoziţia contestată, ce a fost menţinută prin hotărârile date în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale redate. Astfel, contestaţia celor în cauză a fost respinsă, avându-se în vedere că imobilul în litigiu a fost înstrăinat şi că asupra acestuia s-a hotărât irevocabil prin Decizia nr. 671 din 30 mai 2000 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Din considerentele acestei decizii rezultă că vânzarea imobilului în favoarea chiriaşilor s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 9 şi art. 14 din Legea nr. 112/1995.
În aceste condiţii, în care s-a hotărât irevocabil că vânzarea s-a realizat în condiţiile legii aplicabile la data perfectării ei, nu se poate relua valabil aceeaşi susţinere în cadrul noii judecăţi.
Este adevărat că Decizia în discuţie s-a dat în soluţionarea altui litigiu, dar problema este una şi aceeaşi în ambele cauze, iar principiul autorităţii lucrului judecat reglementat de art. 1201 C. civ. nu operează doar în ipoteza întrunirii triplei identităţi de persoane, obiect şi cauză, ci şi în situaţia în care prin soluţia solicitată în cauza de faţă s-ar ajunge la negarea punctului de vedere ce a fundamentat adoptarea primei soluţii. Aceasta face inoperantă analizarea aceleiaşi cereri în cadrul noului litigiu.
Prin urmare, în soluţionarea pricinii de faţă, instanţa de apel împotriva cărei hotărâri s-a îndreptat recursul de faţă, a avut în vedere în mod judicios că asupra legalităţii înstrăinării, instanţele s-au pronunţat irevocabil şi de aceea o atare cerere nu mai poate fi reiterată.
Pentru aceleaşi considerente, cererea de faţă nu este justificată nici în condiţiile prevederilor art. 19 alin. (4) potrivit căruia au dreptul de a formula cereri şi persoanele ale căror cereri au fost respinse, dar nu în afara legii ci în condiţiile prezentei legi, cum se menţionează expres în finalul textului.
Ori, textul anterior, anume art. 18 din lege, prevede că măsurile reparatorii prin echivalent se acordă şi în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
Aşa fiind, recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii V.C.E. şi V.L.E. împotriva deciziei nr. 11 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1627/2004. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 177/2004. Civil. Legea 10/2001 restituie în na... → |
|---|
