ICCJ. Decizia nr. 177/2004. Civil. Legea 10/2001 restituie în natura. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 177
Dosar nr. 4121/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 6 mai 2003 F.G. şi F.T.A. reprezentaţi convenţional de K.M.T.K., au chemat în judecată SC P. SA Cluj, Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca cerând să fie obligaţi să emită în baza Legii nr. 10/2001, dispoziţia de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, identic cu pt 664/1 din C.F. 130938 Cluj Napoca.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 847 din 19 septembrie 2003, a respins, ca prematură, acţiunea, cu motivarea că reclamanţii au obligaţia să probeze petiţia lor cu înscrisurile doveditoare a dreptului de proprietate pretins pentru a da posibilitatea pârâţilor să se pronunţe asupra restituirii imobilului solicitat.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 444 din 26 februarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei din apel reclamanţii au declarat recurs cerând admiterea acţiunii lor.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează.
Reclamanţii au invocat, ca temei al acţiunii lor, vătămarea care le-a fost cauzată în exercitarea drepturilor subiective prevăzute de Legea nr. 10/2001, prin tăcerea pârâtei SC P. SA Cluj de a răspunde la notificarea privind restituirea în natură a imobilului din litigiu.
Întrucât procedura soluţionării unei asemenea notificări prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, are caracter necontencios, dar obligatoriu potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ., rezultă ca în cazul în care este temporizată, deschide celui vătămat accesul la jurisdicţia civilă, pentru a fi finalizată. Totodată, pentru raţiuni de simetrie cu regulile procesuale înscrise în Legea nr. 10/2001, se impune concluzia ca litigiul privind aspectul menţionat nu poate fi atribuit decât în competenţa funcţională a instanţei care judecă acţiunea principală, adică tribunalului competent potrivit art. 24 alin. (8) şi urm. din lege.
Cum, în speţă, instanţele, respingând acţiunea ca prematură, au refuzat soluţionarea pe fond a pricinii, sub aspectul refuzului de răspuns la notificare, se constată că regulile de competenţă procesuală enunţate au fost violate, fiind încălcată totodată şi obligaţia judecării pricinii.
Aşa fiind se impune admiterea recursului şi reformarea hotărârilor recurate, cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul de reclamanţii F.G. şi F.T.A. împotriva deciziei civile nr. 444/A din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj Napoca.
Casează Decizia recurată, precum şi Decizia civilă nr. 847 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Cluj, iar pe fond obligă pârâtul SC P. SA să emită decizie motivată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1880/2004. Civil. Conflict de muncă. Recurs... → |
|---|
