ICCJ. Decizia nr. 518/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 518
Dosar nr. 25643/1/2004
nr. vechi 7690/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la nr. 1148/2003, reclamantul C.C.G. a chemat în judecată pe pârâtele A.P.A.P.S. Bucureşti şi SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu, pentru a fi obligate la plata contravalorii suprafeţei de 1.000 mp ce i-a fost preluată abuziv în baza Decretului nr. 383/1963, în valoare de 300.000.000 lei, terenul fiind situat în Municipiul Târgu-Jiu (intravilan).
Pârâta SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a solicitat judecarea cererii doar în contradictoriu cu A.P.A.P.S. Bucureşti, fost F.P.S., instituţia publică implicată în procesul de privatizare.
Tribunalul Gorj, investit cu soluţionarea cererii, prin sentinţa civilă nr. 243 din 17 septembrie 2003, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.C.G. împotriva pârâtelor A.P.A.P.S. Bucureşti şi SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu; a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului C.C.G., corespunzător valorii terenului în suprafaţă de 896,512 mp, de 87.902.617 lei, ocupat de pârâta SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele: din raportul de expertiză întocmit de expert T.I. şi din anexa la Decretul nr. 383/1963 rezultă că la poziţia 295, C.C., tatăl reclamantului, figurează cu suprafaţa de 1608,75 mp teren expropriat situat în localitatea Bîrşeşti; terenul are o suprafaţă mai mare decât cea pentru care reclamantul a solicitat despăgubiri, respectiv 1207,262 mp; din această suprafaţă SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu, ocupă 896,512 mp, diferenţa de 310,750 mp fiind ocupată de SC F. SA, care nu a fost chemată în judecată; suprafaţa de teren de 896,512 mp deţinută de pârâta SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu, este ocupată de groapa de calcar, magistrală, 2 fire de cale ferată industrială, gardul din prefabricate din beton ce delimitează SC L.R. SA; restituirea în natură a terenului ocupat de pârâta SC L.R. SA nu este posibilă întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional teren, fiind incidente dispoziţiile art. 11 pct. 4 coroborat cu art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; pârâta SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu, se legitimează procesual, fiind detentoarea terenului în suprafaţă de 896,512 mp; reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător valorii terenului, respectiv 87.902.617 lei, sumă rezultată din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 453 din 12 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul C.C.G. şi pârâta SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu, pe considerentele reţinute de prima instanţă.
Împotriva acestei ultime hotărâri judecătoreşti au declarat recurs reclamantul C.C.G. şi pârâta SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu.
Recurentul a formulat critici vizând necuprinderea în dispozitivul sentinţei civile nr. 243 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Gorj a obligaţiei pârâtei SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu, la măsuri reparatorii prin echivalent, omisiune care, în opinia sa, îi va crea probleme la punerea în executare, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pârâta SC L.R. SA, sucursala Târgu-Jiu, în recursul său, a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond, menţinută de instanţa de apel sub aspectul greşitei aplicări a legii, în sensul reţinerii legitimităţii sale procesuale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâtă se va admite iar cel declarat de reclamant va fi respins pentru cele ce succed.
Corect s-a reţinut de către instanţele de fond şi apel că restituirea în natură a terenului ocupat de către recurenta pârâtă SC L.R. SA nu este posibilă, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, fiind incidente dispoziţiile art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 27 pct. 1 din acelaşi act normativ, terenul fiind preluat cu titlu valabil fiind evidenţiat în patrimoniul societăţii pârâte, privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale de către A.P.A.P.S.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 din actul normativ menţionat:
(1) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniu unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.
(2) Notificarea prin care se solicită restituirea potrivit alin. (1) se adresează instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea, A.P.A.P.S. (fost F.P.S.), ministerul de resort, autoritatea administraţiei publice locale, în a cărei rază este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.
Din economia textului de lege menţionat rezultă fără echivoc că prima instanţă şi instanţa de apel au aplicat corect alin (1) al art. 27 din Legea nr. 10/2001 însă au ignorat alin. (2) al aceluiaşi articol, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC L.R. SA şi pronunţând hotărârile în contradictoriu cu aceasta, reţinând greşit că pârâta se legitimează procesual prin simplu fapt că este detentoarea suprafeţei 896,512 mp, aşa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată.
Cum, în speţă, notificarea se adresează instituţiei publice implicată în procesul de privatizare, A.P.A.P.S., şi nu deţinătorului imobilului, SC L.R. SA, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei menţionate este evidentă.
Faţă de considerentele pentru care recursul pârâtei SC L.R. SA se va admite, urmează a se respinge recursul reclamantului C.C.G., legat de împrejurarea că, neavând calitate procesuală pasivă, pârâta menţionată nu poate fi obligată la măsuri reparatorii, urmând a se respinge acţiunea reclamantului împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul declarat de SC L.R. SA, a se respinge recursul declarat de C.C.G., cu consecinţa casării deciziei atacate şi, în parte, sentinţei pronunţată de Tribunalul Gorj în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC L.R. SA şi respingerii acţiunii reclamantului împotriva acestei pârâte, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC L.R. SA şi respinge ca nefondat recursul declarat de C.C.G. împotriva deciziei nr. 453 din 12 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, şi în consecinţă:
Casează Decizia atacată şi, în parte, sentinţa nr. 243 din 17 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, în sensul că, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei, admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC L.R. SA şi respinge acţiunea introdusă de C.C.G. împotriva SC L.R. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5106/2004. Civil. Decadere drepturi marca.... → |
|---|
