ICCJ. Decizia nr. 5273/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5273
Dosar nr. 6371/200.
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 3 octombrie 2002 la Tribunalul Vrancea, reclamanţii P.A.M.M. şi A.Z.I., în calitate de moştenitori ai defunctului A.G., au chemat în judecată Primăria Municipiului Târgovişte, pentru a fi obligată să le restituie în natură terenul în suprafaţă de 2644 mp situat în Municipiul Târgovişte.
Întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanţii au susţinut în esenţă că în mod eronat reprezentanţii legali ai Primăriei Municipiului Târgovişte au respins cererea de restituire în natură, în condiţiile în care s-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 3102 mp şi faptul că acesta a fost naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Primăria Municipiului Târgovişte a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că terenul solicitat face parte din domeniul public al Municipiului Târgovişte, are destinaţia de parcare, fapt confirmat de HG nr. 1350/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Dâmboviţa, precum şi al Municipiului Târgovişte, al oraşelor şi comunelor din judeţul Dâmboviţa, unde la poziţia 626 terenul solicitat de reclamanţi are destinaţia de „parcare asfaltată, str. N.R., 2100 mp", astfel că terenul nu poate fi restituit în natură, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 182 din 14 aprilie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte contestaţia, obligând pârâta să restituie reclamanţilor un teren în suprafaţă de 1100 mp, identificat în raportul de expertiză întocmit de N.I.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au calitatea de moştenitori ai autorului lor, proprietarul terenului solicitat.
Tribunalul Dâmboviţa a avut în vedere constatările raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, potrivit cărora, din suprafaţa de teren solicitată de reclamant, o suprafaţă de „1200 mp" a fost închiriată de primărie pentru construcţia unui număr de 48 de garaje ce sunt amplasate pe teren, diferenţa de 1444 mp fiind ocupată de blocuri.
În consecinţă, instanţa a reţinut că terenul în suprafaţă de 1200 mp" nu face parte din domeniul public, putând fi restituit în natură conform dispoziţiilor ar. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Totodată, instanţa a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria Municipiului Târgovişte, susţinând că în mod greşit s-a dispus restituirea terenului deoarece acesta face parte din terenul de 2200 mp ce reprezintă parcare şi care face parte din domeniul public, figurând la poziţia nr. 626 din HG nr. 1350/2001.
Prin Decizia nr. 174 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa tribunalului şi pe fond a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor, reţinând, cu o motivare oarecum contradictorie că terenul face parte din domeniul public.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanţii, care invocând aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, au susţinut în esenţă că instanţa de apel a soluţionat greşit problema apartenenţei terenului la domeniul public, câtă vreme raportul de expertiză tehnică nu a constatat că acesta este cuprins în terenul menţionat la poziţia nr. 626 din HG nr. 1350/2001.
Recursul este fondat.
Raportat la motivele de recurs, se constată că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001, considerând că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a terenului, deoarece acesta aparţine domeniului public, fără ca regimul juridic al acestui bun să fie deplin stabilit cu probele administrate.
În scopul stabilirii situaţiei de fapt, prima instanţă a ordonat efectuarea unui raport de expertiză tehnică, pentru ca expertul să constate dacă terenul solicitat de reclamant este afectat de utilităţi publice sau de alte sarcini.
Raportul de expertiză tehnică a identificat terenurile în suprafaţa de 3103 mp ce au aparţinut autorului reclamanţilor, menţionând că acestea sunt înregistrate ca terenuri de utilitate publică, având destinaţia de blocuri, spaţii verzi aferente acestor blocuri, trotuare şi alei, platformă betonată dintre blocuri.
Din cei 3103 mp de teren, expertiza a identificat o suprafaţă liberă de teren de 1100 mp dintre blocuri, închiriată de primărie pentru construcţia unor garaje, fără a arăta, aşa cum susţine recurentul, dacă cei 1100 mp sunt incluşi în suprafaţa de 2200 mp de teren menţionată la poziţia nr. 626 din inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al Municipiului Târgovişte, aprobat prin HG nr. 1350/2001.
Deşi această împrejurare nu a fost deplin stabilită în cauză, instanţa de apel a reţinut că terenul face obiectul proprietăţii publice, fără a ordona completarea reportului de expertiză, în sensul celor mai sus arătate.
Întrucât instanţa a soluţionat cauza fără să administreze probe pentru stabilirea regimului juridic al terenului în suprafaţa de 1100 mp, urmând ca în raport de acesta să hotărască dacă reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituire, se constată că a decis pe baza unor împrejurări de fapt ce nu au fost deplin stabilite.
Prin urmare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., se impune admiterea recursului şi casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru a rejudeca apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.A.M.M. şi A.Z.I. împotriva deciziei nr. 174 din 2 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5368/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 516/2004. Civil → |
|---|
