ICCJ. Decizia nr. 516/2004. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 516.
Dosar nr. 10509/2004
Şedinţa publică din 14 iunie 2005.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Câmpulung, prin sentinţa civilă nr. 126 din 27 ianuarie 2004, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., formulată la data de 6 ianuarie 2004 de revizuentul-reclamant M.V.V. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi M.V.C., M.T., M.D., M.V.V., S.E., M.V.I. şi N.T., având ca obiect sentinţa civilă 578 din 26 martie 2003 pronunţată de aceiaşi instanţă în dosar nr. 3721/2002.
S-a reţinut şi motivat că înscrisul nou prezentat de revizuent, o chitanţă sub semnătură privată încheiată cu mama sa M.V.E. atestând că aceasta i-a vândut mai multe trupuri de teren, înscris pe care revizuentul l-a pierdut prin casă, intrând în posesia acestuia premergător introducerii cererii de revizuire, nu îndeplineşte condiţia prevăzută de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ.( „înscrisuri care nu au putut fi înfăţişate într-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor").
Referitor la învinuirea de mărturie mincinoasă adusă martorei T.S., a cărei declaraţie a fost apreciată ca fiind esenţială în cauza revizuită întrucât ar fi semnat antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui perfectare a fost respinsă prin sentinţa civilă 578/2003, s-a constatat că nu există hotărâre definitivă care să confirme existenţa acestei fapte penale (rezoluţia nr. 3321/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, se referă la revizuent, faţă de care s-a dispus reînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen.). Ca atare s-a apreciat că nici pentru acest motiv nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 4 C. proc. civ.
De precizat că prin sentinţa civilă nr. 578 din 26 martie 2003 a Judecătoriei Câmpulung, rămasă irevocabilă, în condiţiile art. 277 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. prin Decizia civilă 1674/R/10 octombrie 2000 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, s-a respins acţiunea reclamantului revizuent, privind constatarea valabilităţii promisiunii de vânzare-cumpărare intervenită între acesta şi mama sa M.E. la data de 15 mai 1994, pentru vânzarea a 7 porţiuni de teren, moştenire părintească (fiind admisă cererea reconvenţională formulată de pârâţii-intimaţi M.C., S.E. şi N.T. privind constatarea nulităţii absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă din data de 15 mai 1994 exibat de reclamantul-revizuent, fratele acestora, în promovarea acţiunii principale).
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, care prin Decizia civilă nr. 719/A din 8 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul revizuentului M.V.V.
Împotriva deciziei civile 719/A/2004 s-a declarat recurs de către revizuent invocându-se motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.( „încălcarea sau aplicarea greşită a legii").
Recursul este nefondat.
Revizuirea hotărârii în fond dată de prima instanţă, sentinţa civilă 578 din 26 martie 2003 a Judecătoriei Câmpulung rămasă irevocabilă în condiţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a fost solicitată de reclamantul în cauza amintită invocându-se dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.(„dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor") şi pct. 4 C. proc. civ.(„ dacă un martor care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină").
Prin „împrejurare mai presus de voinţa părţii" se înţelege forţă majoră, care trebuie dovedită. Înscrisul invocat de revizuent, ca fiind act nou s-a aflat în permanenţă în posesia acestuia, iar faptul că l-a pierdut prin casă deoarece „nu şi-a făcut ordine în timp util" nu constituie o împrejurare de forţă majoră care să-l fi împiedicat pe revizuent să prezinte acest act sub semnătură privată în instanţă.
Art. 322 pct. 4 C. proc. civ. permite revizuirea hotărârii dacă s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni. Rezoluţia nr. 332/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung nu confirmă săvârşirea unei infracţiuni referindu-se la revizuent. Ca atare, în mod justificat a fost respins ca neîntemeiat şi cel de-al doilea motiv de revizuire.
În consecinţă, motivul de recurs privind încălcarea sau aplicarea greşită a legii este nefondat urmând a se respinge ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., calea de atac exercitată în cauză de către revizuentul M.V.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.V.V. împotriva deciziei nr. 719 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5178/2004. Civil. PRETENTII,REZILIERE CONTRACT... | ICCJ. Decizia nr. 5155/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
