ICCJ. Decizia nr. 5301/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 527 din 13 noiembrie 2002 Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de P.A.A. în contradictoriu cu Primăria comunei Boldu, județul Buzău, pentru anularea dispoziției nr. 45 din 26 august 2002.
S-a reținut că terenul în litigiu, potrivit art. 8 pct. 1 din Legea 10/2001, nu mai poate face obiectul acestei legi, reclamanta solicitând anterior reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 109 din 14 mai 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în considerarea dispoz. art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, că reclamantei i s-a reconstituit, în temeiul Legii nr. 1/2000 dreptul de proprietate pentru 1,07 ha teren, rămânând o diferență de 2500 mp teren intravilan pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Pentru această suprafață, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, sora reclamantei T.E., eliberându-i-se titlu de proprietate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând că, în cauză, trebuiau introduși Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Prefectura Buzău, deoarece prin notificări se solicitau despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 2500 mp ocupat de actuala moară, precum și alte persoane deținătoare ale terenului în litigiu. Pe de altă parte, actele de la dosar nu au fost verificate și nu s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se verifica cele reținute și a se identifica suprafețele de teren în litigiu, întrucât instanța de apel a apreciat eronat pentru alte terenuri, ce s-au reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991.
Recursul este fondat .
în adevăr, pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere, sub aspect probatoriu din actele aflate la dosar, numai cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii 169/1997 și anexa la cerere, potrivit căreia antecesorul reclamantei a figurat cu suprafața de 1 ha și 3224 mp teren, o parcelă, din care arabil 7500 mp și 5924 mp curți, stabilind, de aici, că reclamantei i-a fost reconstituit, în temeiul Legii nr. 1/2000, dreptul de proprietate, în considerarea suprafeței de 3224 mp în intravilan și 7500 mp teren extravilan.
Obiectul acțiunii l-a constituit cererea reclamantei de restituire în natură a suprafeței de 3224 mp pe care s-a aflat moara autorului său, și acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 2500 mp teren pe care se găsește actuala moară.
Or, pentru identificarea certă a suprafețelor de teren de care se face vorbire, dacă și în ce măsură terenurile din litigiu, ca regim juridic au făcut în adevăr obiectul Legii nr. 18/1991 respectiv Legii nr. 1/2000, reclamanta-recurentă contestând esențial, că ceea ce s-a reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 privește alt teren, pe alt amplasament cu alte categorii de folosință, era necesar a se efectua în cauză o expertiză tehnică.
Cum instanțele nu au pus în discuția părților o asemenea chestiune, în aplicarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., raportat și la prev. art. 313 și art. 314 C. proc. civ., recursul a fost admis, au fost casate ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor avea în vedere și celelalte susțineri din recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6764/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5300/2004. Civil → |
|---|
