ICCJ. Decizia nr. 5294/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamantele H.B. și H.V.C., au formulat plângere împotriva Dispoziției nr. 34 din 22 ianuarie 2002 a Primăriei Municipiului Reghin, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a spațiului comercial în suprafață de 88,33 mp din imobilul situat în Reghin, înscris în C.F. 12979/Reghin nr.top 762-766.
Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 369 din 26 iunie 2002, a respins ca nefondată acțiunea în considerarea faptului că imobilul face parte din domeniul public al Statului, fiind aplicabile prevederile art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 2 din 16 ianuarie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureș, a admis apelul reclamantelor, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis plângerea și a dispus restituirea în natură a spațiului comercial de 88,33 mp.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Spațiul în litigiu, utilizat ca spațiu comercial ca unitate locativă distinctă aflată în administrarea R.A.G.C.L. Reghin și subînchiriat unei unități comerciale, nu poate intra sub incidența art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
S-au interpretat astfel eronat dispozițiile Legii nr. 213/1998.
Deși reclamantele au beneficiat de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 112/1995, acest spațiu a fost exceptat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Reghin și în numele Consiliului Local, susținând că în cauză este aplicabil art. 16 din Legea nr. 10/2001, întrucât,
Imobilul a făcut obiectul Legii nr. 112/1995, la acea dată spațiul nu avea destinația de locuință și face parte integrantă din clădirea administrativă a Primăriei, ca domeniu public local, putând fi închiriat în condițiile legii.
Recursul nu este întemeiat.
Instanța de apel, a reținut în mod corect, că spațiul în litigiu este un spațiu comercial constituit ca unitate locativă distinctă, cu destinație de magazie de încălțăminte și textile, aflat în administrarea R.A.G.C.L. Reghin, folosit fiind de o societate comercială prin contract de închiriere încheiat cu aceasta.
în atare situație, firesc, nu sunt incidente prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind supus restituirii în natură.
Tot astfel, împrejurarea că Primăria a cuprins acest spațiu comercial pe lista imobilelor de interes public nu poate schimba regimul juridic al imobilului respectiv, conform Legii nr. 10/2001 art. 16 alin. ultim numai bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (2), (Guvernul trebuind a stabili prin hotărâre imobilele care nu vor fi retrocedate în natură), putând fi supuse eventual, măsurii reparatorii prin echivalent.
Mai departe, de necontestat, pentru acest spațiu nu s-au calculat și acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 cele două încăperi neavând destinația de locuință, iar faptul că, eventual, contestatoarea H.B. a notificat și Prefectura județului Mureș pentru despăgubiri bănești, nu poate înlătura dreptul la restituirea în natură a imobilului, în măsura în care aceasta ar fi posibil, nefiind de altfel dovedită împrejurarea că astfel de despăgubiri au fost solicitate pentru acest spațiu.
Așadar, instanța a făcut o corectă aplicare și a prevederilor Legii nr. 213/1958, spațiul în litigiu nefiind destinat activității primăriei și consiliului local ci, așa cum s-a arătat, activității unor societăți comerciale.
Față de cele arătate, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5304/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6837/2004. Civil → |
|---|
