ICCJ. Decizia nr. 5302/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5302
Dosar nr. 12724/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă nr. 23 mai 2003 reclamanta SC D.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtul P.D. pentru a fi obligat să-i predea un înscris original necesar întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Otopeni, judeţul Ilfov.
Prin sentinţa civilă nr. 2171 din 4 septembrie 2003 Judecătoria Buftea a respins acţiunea ca fiind introdusă de către o persoană lipsită de capacitate procesuală activă, constatând că reclamanta a fost dizolvată prin sentinţa civilă nr. 3725 din 14 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 27 din 13 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
SC D.I. 2000 SRL a declarat recurs invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi cerând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă.
Dezvoltând recursul, reclamanta susţine că excepţia în temeiul căreia a fost soluţionată cauza nu a fost invocată de partea adversă sau de către instanţă din oficiu şi nici nu a fost pusă în discuţia părţilor, ceea ce atrage incidenţa cazurilor de casare invocate, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. referitoare la principiul contradictorialităţii procesului civil, iar hotărârea dată în apel conţine astfel motive contradictorii faţă de natura pricinii, dat fiind că lipsa capacităţii de folosinţă sau de exerciţiu nu duce la lipsa capacităţii procesuale active.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat şi va fi respins ca nefondat în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Dizolvarea constituie un mod de încetare a persoanei juridice potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954 având ca efect intrarea în lichidare potrivit art. 51 din acelaşi act normativ.
Aşadar, efectul esenţial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana juridică respectivă a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosinţă, cât şi capacitatea de exerciţiu, însă pe durata lichidării persoana juridică are numai o capacitate de folosinţă limitată la aptitudinea de a avea drepturile şi obligaţiile necesare realizării activului şi plăţii pasivului, iar capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice aflată în lichidare se realizează prin intermediul lichidatorilor.
Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, încetând la data încetării persoanei juridice însăşi.
Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a-şi valorifica singură drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată.
În raport de cele arătate, este indiscutabil că la data introducerii acţiunii, reclamanta dizolvată judiciar era lipsită de capacitate procesuală de exerciţiu, neputând sta în judecată în nume propriu.
Ca urmare, instanţele au rezolvat corect problema capacităţii procesuale a reclamantei, respingând acţiunea pe cale de excepţie, astfel că nu poate fi primită critica încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu poate fi invocată în orice stare a pricinii, inclusiv din oficiu de către instanţa de judecată, cu obligaţia de a fi pusă în discuţia părţilor, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză, din practicaua sentinţei de primă instanţă rezultând că tribunalul a pus în discuţia părţilor excepţia arătată, iar reclamanta prin avocat a pus atât concluzii orale cât şi concluzii scrise asupra acesteia (a se vedea filele 196-197 din dosarul de primă instanţă).
Indiscutabil deci motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este vădit nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC D.I. 2000 SRL Mogoşoaia împotriva deciziei nr. 27 din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5317/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 5280/2004. Civil. Contestatie în anulare.... → |
|---|
