ICCJ. Decizia nr. 5317/2004. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5317
Dosar nr. 12118/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8680 din 16 septembrie 2003 a Judecătoriei Craiova a fost respinsă acţiunea formulată de L.I. şi I.L. împotriva pârâtului M.F., având ca obiect obligarea acestuia de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 365 mp, cu vecinătăţile menţionate în cuprinsul acţiunii.
S-a avut în vedere că o acţiune identică a mai fost promovată împotriva aceluiaşi pârât de către B.V. şi S.A., persoanele de la care reclamanţii au dobândit terenul în suprafaţă de 1200 mp situat în Craiova, tarlaua 28 parcela 35. Această acţiune în revendicare a fost iniţial admisă prin sentinţa civilă nr. 10886/1999 a Judecătoriei Craiova, fiind însă schimbată, în sensul respingerii acţiunii prin Decizia nr. 5672 din 23 noiembrie 2000 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 3796 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Craiova.
În raport de această hotărâre irevocabilă de respingere a acţiunii în revendicare formulată de proprietarii anteriori ai terenului asupra aceluiaşi pârât, s-a considerat că în speţă sunt operante prevederile art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., astfel că acţiunea de faţă a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 287 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
S-a avut în vedere de asemenea că sunt incidente în cauză prevederile legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, pentru că altfel s-ar ajunge la hotărâri contradictorii, fiind de stabilit dacă prin cea de a doua acţiune se urmăreşte acelaşi scop, ca în primul proces.
În speţă, a rezultat că reclamanţii revendică aceeaşi suprafaţă de teren, ca şi în primul proces, asupra căruia instanţele s-au pronunţat.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recursul de faţă, susţinând că proprietarii anteriori au revendicat de la pârât o altă suprafaţă de teren de 683,34 mp, situată în aceeaşi tarla, respectiv T-28, parcela 35.
Este criticată hotărârea din apel şi pentru faptul că nu s-a consemnat că a cerut probe în dosar şi în principal expertiză.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Excepţia puterii lucrului judecat constituie una din cele mai importante excepţii de procedură, fiind reglementată ca atare de art. 166 C. proc. civ., în sensul căruia această excepţie se poate ridica de părţi sau din oficiu, chiar înaintea instanţei de recurs.
Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecată atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Fundamentul lucrului judecat rezidă în necesitatea de a da eficienţă hotărârii judecătoreşti şi de a evita o nouă judecată asupra aceleiaşi chestiuni litigioase.
Instanţele au respins acţiunea în revendicare de faţă, având în vedere că anterior s-a mai purtat un proces între părţi, cu privire la aceeaşi parcelă de teren, inclusă într-o parcelă mai mare, dar având aceeaşi numerotare şi număr cadastral. În cadrul primului proces, iniţiat în adevăr de foştii proprietari ai imobilului, de la care reclamanţii au cumpărat terenul, s-a stabilit irevocabil că pârâtul stăpâneşte numai terenul său, chiar cu un mic deficit de suprafaţă şi că în nici un caz nu a acaparat parte din terenul învecinat.
În această situaţie, rezultă că în mod judicios instanţele au stabilit că în cauză operează puterea lucrului judecat, în raport de care s-a dat soluţia de respingere a acţiunii.
În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs, se constată că şi acesta este neîntemeiat pentru că reclamanţii nu au solicitat în apel administrarea vreunei probe şi cu atât mai puţin a unei expertize, caz în care ar fi putut fi supus analizei motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii L.I. şi I.L. împotriva deciziei nr. 287 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5328/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5302/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs → |
|---|
