ICCJ. Decizia nr. 5318/2004. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5318
Dosar nr. 12166/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.N.C.F. „CFR" SA Bucureşti, Regionala C.F. Timişoara a chemat în judecată pe pârâta M.M. şi a solicitat evacuarea acesteia din Căminul CFR.
În motivarea acţiunii se arată că respectivul cămin reprezintă „locuinţa de intervenţie" iar pârâta nu este angajata căii ferate şi nu dispune de vreun titlu locativ.
În drept au fost invocate prevederile art. 480 şi art. 998-999 C. civ.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 8975 din 30 octombrie 2003 a respins acţiunea reclamantei.
Instanţa a reţinut că titular al camerei nr. 104 din Căminul CFR este numitul R.V. în baza unui ordin de repartiţie, nr. 317 din 15 octombrie 2002 el fiind angajat la depoul de locomotive, iar pârâta locuieşte cu el, având acordul acestuia. Deci nu este vorba de o ocupare abuzivă a camerei din care se cere evacuarea.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 122 din 12 februarie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că respectivul cămin are regimul juridic al locuinţelor de intervenţie; sunt aplicabile prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare a căminelor de nefamilişti care nu permite aducerea unor persoane străine în cămin; R.V. nu este în drept să permită pârâtei, concubina sa, să locuiască cu el în cămin.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Reclamanta, prin acţiunea introductivă, a invocat ca temei de drept prevederile Codului civil.
Numitul R.V. se află în raporturi locative cu reclamanta ce izvorăsc dintr-un ordin de repartiţie (nr. 317 din 15 octombrie 2002) care nu au fost finalizate prin încheierea unui contract de închiriere. Astfel că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 114/1996 şi nici regulamentele interne emise şi care presupun contracte de închiriere. Deci nu întâmplător reclamanta a invocat prin acţiunea îndreptată împotriva pârâtei prevederile Codului civil, nu prevederi ale legilor speciale, ori ale regulamentelor, acestea nefiind opozabile pârâtei.
În aceste condiţii, corect instanţele au aplicat prevederile dreptului comun (art. 1411 C. civ.) la situaţia de fapt stabilită pe baza probelor administrate.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti, sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, împotriva deciziei nr. 122 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5336/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5141/2004. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
