ICCJ. Decizia nr. 5141/2004. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5141
Dosar nr. 21441/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 octombrie 2003 pe rolul Judecătoriei sectorului 5, reclamanţii D.I. şi D.A. au chemat în judecată pe pârâţii Ş.M., Ş.G., Ş.T. şi Ş.M., solicitând evacuarea acestora din apartamentul 45, situat în Bucureşti, pentru lipsă de titlu.
S-a susţinut în motivarea acţiunii că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. B 4810 din 6 august 2003 ei au cumpărat de la Administraţia Fondului Imobiliar apartamentul în discuţie, dar pârâţii continuă să îl ocupe, fără nici un titlu.
La 5 ianuarie 2004 Ş.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat: constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere nr. 3244 din 2 iulie 2003, încheiat între SC C. şi familia D., pentru cauză imorală şi fraudă la lege, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare invocat de reclamanţi drept titlu asupra locuinţei; constatarea existenţei unui contract de închiriere valabil al familiei sale încheiat în anul 2000 cu SC C., cu repunerea părţilor în situaţia anterioară. S-a motivat cererea prin aceea că locatorul SC C. i-a acţionat în judecată pentru plata chiriei restante şi evacuare, dar că instanţa, prin sentinţa civilă 1564/2002 le-a acordat un termen de graţie, pe care l-au respectat, achitând chiria restantă şi majorările de întârziere, astfel că dispoziţia de evacuare şi reziliere a contractului lor de închiriere nu mai avea suport. Au fost depuse înscrisuri în dovedirea afirmaţiilor.
Prin sentinţei civile nr. 1641 din 29 martie 2004, Judecătoria sectorului 5 a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi a soluţionat acţiunea, admiţând-o, astfel că a dispus evacuarea familiei pârâţilor din apartament, cu obligarea acestora şi la 7.088.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut în motivarea soluţiei că pârâţii nu au făcut dovada existenţei unui titlu valabil pentru ocuparea bunului proprietatea reclamanţilor, prin sentinţa civilă nr. 1564/2002 a aceleiaşi instanţe, definitivă şi irevocabilă fiind reziliat contractul de închiriere încheiat anterior cu SC C. SA.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Ş.M.M., unul din membrii familiei pârâţilor, născut în anul 1986, care a invocat nulitatea sentinţei, pronunţate cu lipsă de procedură faţă de el. A solicitat pentru acelaşi motiv repunerea în termenul de apel.
Ş.M., Ş.G. şi Ş.T. a formulat cerere de aderare la apel, prin care au solicitat modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 1109 din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a 7-a civilă şi de litigii de muncă, a admis excepţia invocată din oficiu a lipsei calităţii procesual active în apel şi a respins apelul formulat de Ş.M.M. ca urmare a admiterii excepţiei.
A motivat instanţa că prin chiar motivele invocate, apelantul a afirmat că nu este una şi aceeaşi persoană cu vreunul dintre pârâţii din acţiune, astfel încât nu are nici calitatea de a ataca o hotărâre care nu-l priveşte.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs pârâţii, care au invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine astfel că în mod greşit instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de aderare la apel formulate de ceilalţi membri ai familiei.
Au depus ca act nou în recurs Decizia nr. 361 din 11 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 599 din 22 septembrie 2004 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care a fost anulată sentinţa civilă nr. 1564/2002 a Judecătoriei sectorului 5 şi s-a respins acţiunea în evacuare împotriva aceloraşi pârâţi, promovată de SC C. SA, locatorul lor.
Prin note scrise şi oral intimaţii au invocat nulitatea recursului în raport cu dispoziţiile art. 302¹C. proc. civ., iar pe fond respingerea ca nefondat.
Analizând excepţia invocată, Curtea constată că aceasta nu este fondată, urmând a fi respinsă, în raport cu Decizia nr. 176/2005 a Curţii Constituţionale, obligatorie şi opozabilă erga omnes, care a constatat că sancţiunea nulităţii absolute, prevăzute în preambulul art. 302¹C. proc. civ. cu referire la lit. a) (neindicarea numelui sau domiciliului părţilor în cererea de recurs) este neconstituţională.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecinţa casării deciziei recurate şi a trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, având în vedere următoarele considerente.
Astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, litigiul se poartă între două familii, care pretind aceleaşi drepturi asupra folosinţei unui apartament: reclamanţii care au depus un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu primăria, iar pârâţii, care pretind că au un titlu valabil în ocuparea acesteia, în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu primăria la 6 ianuarie 2000, în care titular de contract este Ş.M., iar soţia şi copiii sunt înscrişi în contract (dosar 1561/2004 al Curţii de apel). Prima instanţă a dispus evacuarea familiei pârâţilor, disjungând cererea lor reconvenţională care tindea să demonstreze că au un titlu valabil de ocupare a apartamentului.
Examinând cu superficialitate dosarul, instanţa de apel nu a analizat nici apelul formulat de Ş.M.M.(între timp major), unul dintre membrii familiei pârâte şi nici cererea de aderare la apel, rezumându-se în mod formal să constate că apelantul nu are calitate procesual activă în apel, întrucât în cererea de chemare în judecată figura numai sub unul dintre prenumele sale.
Acest mod de judecată încalcă dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. care impun judecătorului să stăruie pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Deşi pentru verificarea identităţii părţilor litigante instanţa avea suficiente probe în dosar, nu s-a pronunţat asupra acestora.
De aceea, văzând că sunt întrunite în cauză motivele de recurs invocate, acesta se va admite cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea pe fond a cererilor cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Ş.M., Ş.G., Ş.T. şi Ş.M.M. împotriva deciziei nr. 1109 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a 7-a civilă şi de litigii de muncă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5318/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5108/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
