ICCJ. Decizia nr. 5341/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5341
Dosar nr. 4148/2004
Şedinţa publică de la 17 iunie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 21 iunie 2001, P.V., P.L. şi P.P., a chemat în judecată, prin două acţiuni conexate, pe M.G. şi R.P. pentru revendicarea a două câtimi de teren, prima în suprafaţă de 30 mp din p.f. nr. 2291/245 din C.F. 4006 Sf.Ilie (transformată în p.clădire nr. 1180), iar, a doua, de 80 mp, identică cu p.f. nr. 2292/30 din C.F. 1392 Sf.Ilie.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 3314 din 30 octombrie 2003, a admis cele două acţiuni, soluţie reformată parţial în apel prin decizia nr. 764 din 24 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, în sensul că pârâtul M.G. a fost obligat să restituie reclamanţilor o câtime de 32 mp teren (în loc de 30 mp). Apelul pârâtului M.G. a fost respins, cu motivarea că prima instanţă a administrat probele cerute şi, ca atare, nu i se poate reproşa că a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică.
Împotriva acestei decizii pârâtul M.G. a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esenţă, că instanţa de apel n-a clarificat situaţia juridică a terenului revendicat (30 mp), că, faptic, parcela ocupată cu construcţii nu este terenul reclamanţilor şi că, sub toate aceste aspecte, expertizele topo administrate sunt neconcludente, ceea ce impunea, în temeiul art. 129 C. proc. civ., ca judecătorii să stăruie pentru aflarea adevărului în cauză, prin a ordona toate probele necesare, inclusiv expertiza contrarie pe care a cerut-o. A solicitat reformarea soluţiei din apel şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare sub aspectele criticate.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Or, în speţă, ţinând seama de câtimea terenului revendicat (30 mp) şi ambiguitatea părerilor experţilor numiţi în cauză, apare indubitabil că instanţa de apel nu a răspuns la apărarea pârâtului recurent că parcela ocupată de construcţii nu are nici o legătură, faptică sau juridică, cu terenul revendicat. Nu mai puţin, în condiţiile în care a fost afirmată existenţa unor minusuri sau plusuri în perimetrul terenurilor antrenate în revendicare, instanţa de apel era obligată să ordone întregirea expertizelor efectuate şi chiar să admită expertiza contrară. Acest lucru pentru a lămuri provenienţa parcelei revendicate şi, corelativ, a eventualelor plusuri sau minusuri existente. Simpla afirmaţie că prima instanţă a analizat şi a răspuns la obiecţiunile apelantului, este, în contextul arătat, insuficientă şi nejuridică, iar, prin efectele sale, împiedică instanţa de recurs să decidă asupra fondului cauzei, sub raportul aplicării corecte a legii.
Aşa fiind, în baza art. 312 şi urm. C. proc. civ., urmează a fi admis recursul şi reformată decizia atacată cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare sub toate aspectele arătate.
Instanţa de trimitere va ţine seama de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul M.G. împotriva deciziei civile nr. 764 din 24 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Casează decizia atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5587/2004. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5149/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
