ICCJ. Decizia nr. 5587/2004. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Decizia nr. 5587
Dosar nr. 9854/2004
Şedinţa publică de la 24 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Constanţa sub nr. 7258 din 11 iunie 2003, reclamanta B.V. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Constanţa prin primar şi Consiliul local al Municipiului Constanţa, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că aceasta a dobândit ca urmare a uzucapiunii prin joncţiunea posesiilor dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Constanţa, lotul C compus din teren în suprafaţă de 105 mp şi construcţie constând din cameră, baie, două garaje şi două magazii.
Motivându-şi acţiunea reclamanta a arătat, că imobilul în posesia căruia a intrat în baza certificatului de moştenitor nr. 1334/1990 de pe urma defunctului tată B.N. şi actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 35079/1993 de notariatul de Stat judeţean Constanţa, a aparţinut bunicii sale B.R., care, fără a avea act de proprietate, l-a stăpânit din anul 1950 până la decesul acesteia în anul 1963, când, a trecut în posesia tatălui reclamantei până în 1990, data decesului. După această dată, posesia imobilului a fost exercitată de B.V., în mod public, continuu, sub nume de proprietar ca şi antecesorii săi.
Judecătoria Constanţa prin sentinţa civilă nr. 14214 din 3 noiembrie 2003 a admis acţiunea şi în consecinţă: a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 140,40 mp situat în Constanţa, cu vecinătăţile la N – str. S. pe o lungime de 10,50 ml; E – proprietatea S. pe lungime de 14,48 ml; S – proprietatea B.Ş. pe lungime de 9 ml şi V – proprietatea B.V. pe lungime de 14,40 ml identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară ing. A.S., pe calea uzucapiunii; a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, pe calea accesiunii imobiliare, asupra construcţiei formată din cameră, hol, baie edificată pe terenul situat în Constanţa; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Judecătoria a reţinut, pe baza probelor administrate, că posesia exercitată de reclamantă, unită cu cea exercitată de autorii săi asupra imobilului, a fost o posesie publică, continuă, netulburată, sub nume de proprietar, exercitată timp de peste 30 de ani, că deci sunt îndeplinite cerinţele art. 1890 C. civ. raportat la art. 1846 şi art. 1847 din acelaşi cod.
Apelul pârâţilor prin care s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 1847 C. civ. în sensul că posesia exercitată de reclamantă nu este utilă fiind viciată de discontinuitate, a fost admis de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin decizia nr. 221/C din 9 martie 2004, iar sentinţa a fost schimbată în tot respingându-se acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, că reclamanta are domiciliul stabil în Suedia de unde vine în România doar sporadic şi pentru perioade foarte scurte de timp, împrejurări în raport de care a concluzionat că, pe lângă faptul că posesiei exercitată de reclamantă îi lipseşte elementul material (corpus) adică stăpânirea în fapt a bunului, această posesie este afectată de discontinuitate, nefiind utilă, aşa cum cer dispoziţiile art. 1847 C. civ. şi deci nu poate produce efecte juridice, respectiv dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Reclamanta a declarat recurs împotriva menţionatei decizii şi a criticat instanţa de apel, imputându-i că în mod greşit a considerat posesia exercitată de aceasta ca afectată de discontinuitate neputând duce la dobândirea dreptului de proprietate. A susţinut că posesia pe care aceasta a exercitat-o îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerată utilă chiar şi sub aspectul continuităţii. Că potrivit practicii judiciare posesia este continuă atunci când actele de posesie sunt făcute la intervale normale şi într-o succesiune regulată fără intervale prea mari între ele.
Recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Constanţa, lotul C compus din teren în suprafaţă de 105 mp şi construcţie constând în cameră, baie, două garaje şi două magazii, ca urmare a intervenirii uzucapiunii prin joncţiunea posesiilor.
Aceasta şi-a întemeiat acţiunea în drept pe art. 1890 C. civ., prescripţia de 30 de ani.
Joncţiunea posesiilor înseamnă unirea posesiei uzucapantului, adică a posesorului actual, cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Joncţiunea posesiilor nu este o obligaţie, ci o facultate. Art. 1860 C. civ. prevede că „orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripţia, să unească posesia sa cu posesia autorului”. Prin autor în sensul acestei prevederi legale se înţelege persoana care, la fel ca cel ce invocă uzucapiunea, nu este titular al dreptului de proprietate sau al unui alt drept real.
Pentru a putea opune unirea celor două posesii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de o posesie propriu zisă; posesorul actual să fi dobândit posesia bunului de la autorul său pe baza unui raport juridic.
Instanţa, prin decizia criticată nu s-a preocupat de analizarea joncţiunii posesiilor, deci nu a verificat pentru fiecare posesor îndeplinirea condiţiilor legale cumulative.
În această situaţie se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului în raport de considerentele menţionate, instanţa procedând la completarea probatorului în măsura în care consideră necesar, pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor cumulative. Cu ocazia rejudecării instanţa urmează să analizeze sub formă de apărări şi susţinerile făcute de recurentă.
Faţă de cele ce preced recursul se va admite, decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa se va casa, iar cauza se va trimite aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva deciziei nr. 221/C din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5712/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5341/2004. Civil → |
|---|
