ICCJ. Decizia nr. 5373/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5373
Dosar nr. 20345/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 martie 2004, reclamanta T.C. a chemat în judecată S.N. Î.F. SA Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să oblige pârâta la restituirea în natură, conform Legii nr. 10/2001, a terenului, imobilului şi a presei de ulei, proprietatea sa, situate în comuna Traian, judeţul Teleorman.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că bunurile revendicate au aparţinut autorului său S.A.
Aceste bunuri au fost preluate abuziv de către stat, în anul 1948.
Notificările făcute în acest sens pârâtei nu au primit o soluţionare favorabilă.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acţiunii, întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001/2001.
În fine, chiar dacă s-ar aprecia că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia notificării în termen, acţiunea acesteia ar urma a fi respinsă, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune, până la data de 14 martie 2003, înscrisurile care să facă dovada calităţii acesteia de moştenitor.
La termenul din 19 aprilie 2004, fixat pentru judecarea cererii, S.C. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, pretenţia privind aceleaşi bunuri.
Prin sentinţa nr. 504 din 24 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins atât cererea de chemare în judecată cât şi cererea de intervenţie în interes propriu, ca neîntemeiate.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat calitatea de proprietar al autorului reclamantei, asupra bunurilor revendicate.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel reclamanta T.C. şi intervenientul S.C., criticile privind greşita aplicare a legii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 1965 A din 27 septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat.
S-a reţinut că prin notificarea înaintată în termen, reclamanta T.C. şi tatăl intervenientului au solicitat restituirea în natură doar a presei de ulei ce a aparţinut autorului lor comun.
Abia prin notificarea din 8 aprilie 2003, formulată după termenul prevăzut de art. 121 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceleaşi persoane şi-au manifestat intenţia de a dobândi în natură terenul, construcţia şi presa de ulei, deţinute de autorul lor.
În raport de această împrejurare, cu referire la depăşirea termenului de notificare, în discuţie rămâne doar restituirea presei de ulei.
Or, cu referire la imobilul menţionat nu se face dovada dreptului de proprietate al numitului A.S.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta şi intervenientul au declarat recurs.
S-a susţinut că au notificat în termen pârâta şi au dovedit că autorul lor a fost titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor revendicate, aşa încât în mod greşit s-a refuzat restituirea acestora.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Termenul precizat de art. 22 din Legea nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv, ultima dată prin OUG nr. 10/2003.
Notificarea prevăzută de art. 21 din acelaşi act normativ, cu referire la ultima notificare, completată sub aspectul bunurilor revendicate, din 2 aprilie 2003, a fost făcută în interiorul acestui termen, stabilit prin OUG nr. 10/2003 (filele 12 şi 15 din dosarul de fond).
Drept urmare, în mod greşit s-a reţinut de către instanţe neîndeplinirea de către reclamantă şi intervenient a obligaţiilor de notificare şi de depunere a actelor doveditoare, prevăzute de art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Calitatea de titular al dreptului de proprietate al autorului reclamantei a fost dovedită, în condiţiile Legii nr. 10/2001, cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei (filele 10, 12, 33 din dosarul de fond).
Prin urmare, în mod greşit s-a apreciat de către instanţe că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul, va casa Decizia atacată, în sensul că va admite apelul declarat de reclamantă şi intervenient şi va schimba în tot sentinţa atacată, în sensul că va admite acţiunea astfel cum a fost formulată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta T.C. şi intervenientul S.C. împotriva deciziei nr. 1965 A din 27 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează. Admite apelul aceloraşi părţi împotriva sentinţei nr. 504 din 24 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o schimbă în tot. Admite acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu şi obligă pârâta să lase în deplină posesie şi proprietate imobilele, teren în suprafaţă de 0,97 ha, presă de ulei şi teren aferent acesteia de 0,092 ha, situate în Comuna Traian, judeţul Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5380/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 5277/2004. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
