ICCJ. Decizia nr. 5380/2004. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5380
Dosar nr. 20570/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 martie 2003, reclamanţii R.R. şi R.A. au chemat în judecată pe B.C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să oblige pârâtul să le lase acestora în deplină proprietate terenul ce se învecinează cu al lor şi să defrişeze aninii aflaţi sub distanţa legală.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că pârâtul deţine un teren ce se învecinează cu terenul acestora.
Pârâtul stăpâneşte ilegal o suprafaţă de teren cu lăţimea de 4 m şi lungimea de 101 m din terenul reclamanţilor.
În cauză a fost efectuată o expertiză şi o cercetare locală.
Prin sentinţa nr. 189 din 23 februarie 2004, Judecătoria Novaci a admis acţiunea formulată de reclamanta R.A. şi a obligat pârâtul să lase acesteia în deplină proprietate şi liniştită folosinţă terenul în suprafaţă de 582 mp.
Totodată, a obligat pârâtul să taie cele 4 sălcii şi vegetaţia lăstăriş, aflat la o distanţă mai mică de 2 m faţă de hotarul celor două terenuri.
S-a reţinut, corespunzător probatoriul administrat, că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în intravilanul satului Bălani în baza înscrisului sub semnătură privată la data de 14 martie 1956.
Pe latura de sud, acest teren se învecinează cu cel deţinut de pârât.
Ulterior datei cumpărării, reclamanta a construit un gard, dar nu pe linia de hotar, în vederea protejării suprafeţei ce urma a fi plantată cu viţă de vie şi pomi.
Această suprafaţă de teren este însă folosită de pârât, care nu a făcut dovada calităţii de proprietar asupra acestei fâşii de teren.
Totodată, pe terenul pârâtului, la o distanţă mai mică de 2 m, sunt 4 sălcii cu o vechime între 15-20 ani şi lăstăriş.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâtul a declarat apel, susţinând că situaţia a fost greşit stabilită şi că, oricum, terenul a fost uzucapat.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 2842 din 13 septembrie 2004, a respins apelul, ca nefondat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a apreciat că, în raport de probele administrate, în mod judicios prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate invocat.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare la judecarea în fond a cauzei şi nici nu a invocat uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, aşa încât prima instanţă nu a avut a se pronunţa asupra acestui mijloc de apărare.
Cu privire la această excepţie, invocată pentru prima dată în apel, instanţa de control judiciar a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1890 C. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În susţinerea recursului pârâtul face un scurt istoric al cauzei şi reiterează criticile formulate în apel.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa a fost investită cu o acţiune în revendicare.
Faţă de împrejurarea probării de către reclamantă a dreptului de proprietate, în mod judicios prima instanţă a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi, respectiv precizată, ulterior depunerii raportului de expertiză.
Este adevărat că acţiunea în revendicare poate fi paralizată prin invocarea uzucapiunii.
Însă, invocând acest mod de dobândire a proprietăţii numai în apel, pârâtul nu a făcut dovada că a posedat terenul în timpul prevăzut de lege şi că posesia lui a fost utilă, aşa cum în mod judicios, în baza probelor administrate, a reţinut instanţa de control judiciar.
Drept urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control a pronunţat o decizie legală şi temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B.C. împotriva deciziei nr. 2842 din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5494/2004. Civil. Partaj suplimentar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5373/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
