ICCJ. Decizia nr. 5464/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5464
Dosar nr. 3205/2004
Şedinţa publică din 20 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii în revendicare, înregistrată la 23 noiembrie 1998, îl constituie restituirea imobilului din Bucureşti, compus din subsol, parter şi 2 etaje, cu terenul aferent de 372 mp.
Reclamanţii s-au legitimat procesual în calitate de fiu şi fiică a proprietarului (autor) S.V.C., iar preluarea, de către stat, s-a făcut în baza art. 1 prin Decretul nr. 92/1950, prin naţionalizare.
În primul ciclu judiciar, prin sentinţa civilă nr. 1209 din 20 octombrie 1999 acţiunea a fost admisă, iar prin Decizia civilă nr. 109 din 3 martie 2000, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
În al doilea ciclu judiciar, reclamanţii şi-au completat obiectul acţiunii cu cererea de constatare a nulităţii celor două contracte de vânzare-cumpărare a două apartamente (nr. 341/1998 şi nr. 408/1998), ai căror cumpărători au dobândit calitatea de intervenienţi.
Prin sentinţa civilă nr. 1356 din 14 decembrie 2000 acţiunea s-a admis sub ambele capete de cerere-revendicare şi nulitatea contractelor, fiind respinse cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie.
Prin Decizia civilă nr. 277/A din 16 mai 2001 Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile pârâtului Municipiul Bucureşti şi ale intervenienţilor G. şi B., examinând cauza sub aspectul excepţiilor invocate (pag. 3-4).
Contra acestei decizii au declarat recurs pârâtul 1. Municipiul Bucureşti în numele C.G.M.B., formulând trei motive.
- Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă;
- utilizând procedura specială din Legea nr. 112/1995 şi acceptând Hotărârea Primarului nr. 2864 din 15 septembrie 1999 prin care i s-a restituit apartamentul (et. 2), anexele şi terenul aferent, precum şi despăgubiri pentru celelalte apartamente vândute (fila 28–apel) reclamanţii numai pot solicita, pe calea dreptului comun şi restituirea în natură;
- nu s-a probat cauza falsă ori frauda la lege în cele două contracte de vânzare cumpărare, existând buna credinţă a cumpărătorului.
De asemenea, au declarat recurs cei doi intervenienţi, pe temeiurile din art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ., reluând cele 3 motive invocate în apel:
- reclamanţii nu i-au notificat pe cumpărători şi nici pe R.V.;
- nu există cauză ilicită, ci buna credinţă;
- contractele s-au încheiat conform Legii nr. 112/1995, iar vânzarea bunului altuia atrage numai nulitatea relativă.
2. Recursurile sunt fondate, cauza urmând a fi trimisă aceleaşi instanţe de apel pentru rejudecare.
Autorilor reclamanţilor le-au fost preluate, conform art. I din Decretul nr. 92/1950 mai multe apartamente (22) în 5 imobile din Bucureşti (fila 43 recurs), ceea ce implică reexaminarea aplicării art. II din acelaşi decret relativ la exceptarea de la naţionalizare.
Reclamanta D. a redobândit cetăţenia română la 27 ianuarie 1996, de îndată i s-a închiriat apartamentul disponibil din blocul în litigiu, care, ulterior i s-a şi retrocedat.
La 22 martie 1996 aceeaşi reclamantă cere, în baza Legii nr. 112/1995, restituirea apartamentului în care locuia, de la Primarul sectorului 1, iar la 25 iunie 1996 cere întregul bloc (fila 81).
La 23 noiembrie 1998 introduce acţiunea de faţă la Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, iar la 27 octombrie 1999 introduce la Judecătoria sector 5 o acţiune în revendicare, similară, perimată, însă, prin sentinţa civilă nr. 2941 din 12 martie 2001, (tot contra C.G.M.B..
La 15 septembrie 1999 prin hotărârea nr. 2846 Primarul General îi restituie apartamentul nr. 2 terenul aferent şi anexele, acordându-i pentru restul imobilului despăgubiri.
Reclamanta D., la 20 octombrie 1999, contestă această hotărâre, în procedura Legii nr. 112/1995 (fila 63 recurs), fără, însă, a se stabili, de instanţe stadiul şi soluţia acestui proces, deşi, acesta este relevant pentru soarta acţiunii în revendicare de faţă.
R.V. SA, administratorul imobilului şi mandatarul statului, vinde, la 30 iulie 1998 celor doi intervenienţi G.V. şi B.A., cele două apartamente, iar, primul înregistrează, în apartamentul său, reprezentanta IMS Elveţia, pe care o şi conduce (fila 45).
Probele atestă că R.V. şi cei doi chiriaşi nu sunt notificaţi eficient şi că împotriva acestora din urmă reclamanţii nu au iniţiat, până la 30 iulie 1998, nici-o procedură legală.
Cum rezultă din considerentele deciziei din apel, instanţa de control judiciar devolutiv examinează doar excepţiile invocate de apelantul C.G.M.B., expediind apelul Municipiului Bucureşti, pe fond, printr-o fază generică, irelevantă sub aspectul raportului complex litigios.
De asemenea, în acelaşi mod sunt expediate şi apelurile intervenienţilor G. şi B. relative la condiţiile de validitate ale contractelor de vânzare-cumpărare, la respectarea condiţiilor speciale prevăzute în Legea nr. 112/1995 şi la buna credinţă invocată, în limitele date de art. 46 din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, apelul, sub aspectul examinării devolutive a fondului raportului juridic nu a fost cercetat, instanţa, schimbând soluţia tribunalului şi reţinând frauda la lege, fără analiza probelor şi a susţinerilor justificate ale părţilor, pronunţând o soluţie contrară numai pe un considerent generic.
Aşadar, Decizia va fi casată, iar cauza trimisă aceleaşi instanţe de apel spre a rejudeca fondul apelurilor, ţinând seama şi de dezlegările date în recurs, potrivit art. 315 C. proc. civ.
De asemenea, instanţa de apel va proceda la judecarea cauzei cu celeritate, fiind în al treilea ciclu judiciar respectând principiul constituţional şi, totodată, dreptul fundamental al părţilor la un proces echitabil într-un timp rezonabil, înscris şi garantat prin art. 21 alin. (3) din Constituţia revizuită şi în art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, în numele Consiliului General al Municipiului Bucureşti precum şi de intervenienţii G.V., G.M. şi B.A. împotriva deciziei civile nr. 277/A din 16 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5488/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5462/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001.... → |
|---|
