ICCJ. Decizia nr. 5488/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5488
Dosar nr. 10717/2004
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr. 354 din 16 iunie 2003 intimata R.- D.S. Vâlcea a fost obligată să emită Decizia de restituire în natură a unui teren în suprafaţă de 7664,169 mp teren ori să facă o ofertă de echivalent potrivit art. 2023 din Legea nr. 10/2001.
În executarea acestei hotărâri irevocabile prin Decizia nr. 619 din 18 august 2003 s-a restituit reclamantelor suprafaţa de 1400 mp, eliberată de construcţii, iar pentru restul s-a oferit în echivalent suprafaţa de 8600 mp existentă pe alt amplasament, concluzia, ofertă întemeiată şi pe raportul de expertiză efectuată în dos. nr. 3438/2002, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 354/2003.
La 15 septembrie 2003 reclamantele au înregistrat contestaţia contra acestei decizii cu motivarea că au optat pentru echivalent bănesc al suprafeţei de 7664,169 mp şi că suprafaţa de 8600 mp, oferită în compensare, pe alt amplasament, nu a făcut obiectul negocierii cu pârâta în aplicarea sentinţei nr. 354/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 655 din 23 decembrie 2003 Tribunalul Vâlcea a respins contestaţia, reţinând că dispoziţiile art. 10-11 din Legea nr. 10/2001 acordă prioritate restituirii în natură a terenurilor libere, iar contestatorii au fost de acord cu oferta făcută la 5 august 2003 semnând procesul verbal, iar pentru restul de 6264,169 mp s-a oferit corect 8600 mp pădure.
Această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 748 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, care a respins apelul reclamantelor, reţinând că:
- restituirea în natură a 1400 mp teren este legală, iar pentru
- diferenţa de 6264,169 mp s-a acordat restituirea în echivalent de 8600 mp pădure pe alt amplasament, conform art. 20 alin. (1) din lege, în aplicarea art. 9 alin. (2) teza a II a;
- că acordarea despăgubirii în bani este o excepţie strictă prevăzută în aceeaşi lege.
Contra deciziei din apel reclamantele au declarat recurs, pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând, în esenţă că:
- nu s-a răspuns, în apel, la critica privind faptul că nu s-au evaluat real şi distinct cele două terenuri pentru a se stabili o reparaţie efectivă în natură;
- suprafaţa de 1400 mp teren nu a fost identificată în funcţie de amplasament, dimensiuni şi vecinătăţi;
- iar cealaltă suprafaţă oferită este mult inferioară ca valoare;
- regula, instituită prin art. 20 alin. (1) şi (4) din lege este ca bunurile aflate în patrimoniul unei regii autonome. Să fie restituite numai în natură.
2. Recursul este nefondat.
În acord cu susţinerea recurentelor privind obligativitatea restituirii în natură a bunurilor deţinute de regiile autonome, în cazul aplicării art. 20 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001 şi punctul 20.1 din Normele Metodologice, intimata R. Vâlcea a restituit 1400 mp teren din suprafaţa preluată abuziv de stat.
Reclamantele recurente, însă, au susţinut constant că, dacă nu este posibilă restituirea întregii suprafeţe de 7664,169 mp, atunci cer numai despăgubiri băneşti.
Potrivit art. 9 alin. (2) din lege, text enunţat pertinent şi în Decizia recurată, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin:
- acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare;
- de acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori
- prin compensare cu alte bunuri cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător cu acordul persoanei îndreptăţite.
În speţă regia pârâtă nu poate oferi titluri de valoare sau acţiuni, ci, doar, prin compensare, alte bunuri sau servicii; or, ea a oferit 8600 mp teren pădure, în compensarea celor 6264,169 mp care nu s-au restituit în natură.
În recurs, se critică, însă, nu oferta de compensare, singura posibilă conform art. 9 alin. (2) teza finală din lege, ci evaluarea, identificarea şi îndoiala asupra echivalenţei, deci asupra reparaţiei echitabile şi corecte.
Schiţa, plan de amplasament şi delimitare, efectuată de expert este edificatoare asupra situaţiei de fapt a terenului revendicat şi a construcţiilor edificate pe acesta; expertul a analizat complet şi a dat o corectă evaluare a suprafeţei revendicate la suma de 5.915.567.076 lei.
În procesul verbal din 11 august 2000 semnat de reclamantă şi membrii comisiei de negociere a pârâtei, se consemnează că:
- s-a propus de reclamanţi 9 euro/mp, iar reprezentanta pârâtă au propus 8 euro/mp;
- s-a oferit de pârâtă teren intravilan în Ostroveni, suspendându-se negocierile până la 18 august 2003;
- aşadar, suprafaţa de 1400 mp este identificată clar şi evaluată motivat în raportul de expertiză efectuat, iar pentru diferenţa de 6264,169 mp s-a oferit 8600 mp ... (plus 2336 mp) situată în U.A. 162, U.P. VII aparţinând de dealul silvic Drăgăşani.
De altfel, reclamantele au semnat, fără obiecţii, procesul verbal de negociere din 3 august 2003, în care se arată am fost de acord cu restituirea în natură a suprafeţei de 1400 mp teren „lângă sediul ocolului silvic" din cel aparţinând foştilor proprietari.
În sfârşit, în contestaţie reclamantele nu invocă lipsa de echivalenţă şi deficienţele de evaluare, dar nu au solicitat nici probe în acest sens, invocându-le pentru, prima dată în apel, când critică prima instanţă că „trebuia să procedeze la efectuarea unei alte expertize care să stabilească valoarea terenului", fără a se referi la cel de 8600 mp.
Dar, reclamantele, în calitatea de apelante, nu au uzat, în apel, de dispoziţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora, instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea de probe noi, propuse în condiţiile art. 292 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarele D.L.C. şi C.F.C. împotriva deciziei civile nr. 748/A din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5480/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5464/2004. Civil → |
|---|
