ICCJ. Decizia nr. 549/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 549.
Dosar nr. 43539/1/2004
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin dispoziţiile nr. 375 din 28 octombrie 2003, Primarul municipiul Vatra Dornei, a respins cererea formulată de G.R., în baza Legii nr. 10/2001, vizând restituirea în natură a imobilului (casă şi teren) situat în Vatra Dornei, cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită, în înţelesul legii.
La 6 noiembrie 2003, U.D., în calitate de moştenitor testamentar al lui G.R., decedat la 2 iulie 2003, a contestat dispoziţia solicitând instanţei, în contradictoriu cu Municipiul Vatra Dornei, prin primar, anularea acesteia şi restituirea în natură a imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 538 din 8 iunie 2004, a admis cererea şi desfiinţând dispoziţia atacată a dispus restituirea în natură a imobilului din Vatra Dornei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că autorul reclamantului G.R., este moştenitorul defunctei S.C. care a dobândit prin cumpărare, în anul 1948, imobilul situat în Vatra Dornei, situaţie în care este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că în evidenţele funciare apare ca fiind întabulată vânzarea imobilului.
Apelul pârâtului a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 2635 din 14 octombrie 2004, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a eliminat dispoziţia vizând restituirea în natură a imobilului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că toate unităţile locative ale imobilului au fost cumpărate de foştii chiriaşi în baza dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, şi cum, în cauză nu s-a făcut dovada anulării actelor de înstrăinare, restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamantul fiind îndreptăţit doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
În cauză, a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul Vatra Dornei, prin primar, care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţine în esenţă că instanţele au interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii iar hotărârea atacată este lipsită de temei legal, după cum urmează:
- reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său, asupra imobilului
- s-au depus doar copii ale înscrisului sub semnătură privată, ce atestă vânzarea imobilului, fără a fi prezentat înscrisul original, deşi instanţa a încuviinţat această solicitare a pârâtului
- nu s-a admis verificarea de scripte, deşi din copia înscrisului rezultă diferenţe vizibile de caligrafie între prima şi ultima parte a acestuia.
-vânzătoarea C.M., a moştenit doar ½ din imobil, situaţie în care nu putea dispune asupra înstrăinării întregii proprietăţi.
Recursul se priveşte ca fondat urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce precede.
Dispoziţiile art. 139 C. proc. civ., impun părţii care a depus la dosar o copie certificată după un înscris să aibă asupra sa, la fiecare termen de înfăţişare, originalul acelui înscris, existând şi opţiunea depunerii originalului, la grefa instanţei.
În administrarea dovezilor, respectarea acestor prescripţii este indispensabilă, pentru ca instanţa, din oficiu sau la cererea părţii adverse, să poată aprecia asupra veridicităţii aspectelor invocate, prin confruntarea copiei cu originalul.
În caz de neconformare la solicitarea depunerii originalului, textul instituie şi o sancţiune, respectiv înlăturarea înscrisului ca mijloc de probă.
În speţă, reclamantul, în dovedirea calităţii de proprietari a autorilor săi, a depus la dosarul cauzei o copie simplă de pe înscrisul sub semnătură privată, întocmit la 21 septembrie 1948, în care se consemnează primirea sumei de 125.000 lei, reprezentând contravaloarea a ½ din imobilul situat în Vatra Dornei, (f.25, dos 9302/2003 al Tribunalului Suceava).
Atât la fond, cât şi în apel, pârâtul a solicitat depunerea înscrisului în original, avându-se în vedere şi împrejurarea, care rezultă cu evidenţă din examinarea actului, că acesta prezintă două caligrafii distincte, instanţele neconformându-se însă dispoziţiilor art. 139 alin. (2) C. proc. civ.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va pune în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize cu privire la autenticitatea acestui înscris, luându-se în considerare şi compararea de scripte, care, în primele două alineate atestă vânzarea unei jumătăţi din, imobil, pentru ca în partea sa finală, printr-o altă caligrafie să facă referire la înstrăinarea întregului corp de proprietate.
Pe de altă parte, înscrisul este semnat de C.I. în calitate de vânzător, deşi potrivit extrasului de carte funciară, proprietar tabular era soţia acestuia M.S.C. (f 17, dosar recurs).
Este de asemenea, util cauzei a fi examinat certificatul nr. 151/48, emis la 17 iunie 1948 de Judecătoria de Pace Mixtă, Vatra Dornei, care,- potrivit celor consemnate în Extrasul C.F. atestă calitatea de moştenitor a M.S.C., doar pentru cota de ½ din imobilul în litigiu.
Insuficient clarificată în cauză este şi identitatea dintre imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea (care în actul sub semnătură privată, mai sus invocat, apare ca fiind situat în Vatra Dornei, str. D., iar în extrasele de carte funciară în str. R. nr. 30) şi cel expropriat pe numele autorului S.N., care în anexa la D. 92/1950, poziţia 35 apare ca fiind situat în str. S. nr.18 (f. 39, dosar fond).
Aşa fiind, recursul se va admite, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Vatra Dornei, prin primar împotriva deciziei civile nr. 2635 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5493/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 541/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
