ICCJ. Decizia nr. 5493/2004. Civil. Repunere în termen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5493
Dosar nr. 12020/2004
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani sub nr. 5142 din 4 august 2003 reclamantul M.E. a chemat în judecată pe pârâţii B.N.A. şi B.E. şi au solicitat repunerea în termen pentru exercitarea dreptului la acţiune împotriva pârâţilor întrucât, datorită unor cauze temeinic justificate, nu au introdus acţiune în termenul de prescripţie prevăzut de lege.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin contractul încheiat în formă autentică la data de 26 iunie 1989 a cumpărat de la pârâtul B.N.A. locuinţa situată în satul Tichiriş, comuna Vidra, judeţul Vrancea. Întrucât a fost indus în eroare cu privire la faptul că i se va înstrăina terenul după partajare solicită să fie repus în termenul de prescripţie pentru orice acţiune civile pe care dori să o introducă împotriva pârâţilor.
Judecătoria Focşani, prin sentinţa civilă nr. 3995 din 4 noiembrie 2003, a respins acţiunea, soluţie menţinută prin Decizia civilă nr. 85 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut că la data de 28 iunie 1989 s-a încheiat între pârâtul B.N.A., în calitate de vânzător şi reclamant, alături de soţia sa M.M., în calitate de cumpărători, un contract prin care cel dintâi le-a înstrăinat dreptul său de proprietate asupra locuinţei situate în vatra satului Tichiriş, comuna Vidra, judeţul Vrancea, cu preţul de 15.000 lei, În cuprinsul actului s-a prevăzut că terenul aferent construcţiei este proprietatea statului, iar cumpărătorilor li se transmite dreptul de folosinţă asupra acestuia, în condiţiile art. 47 din Legea nr. 4/1973.
S-a considerat că cererea de repunere în termenul de prescripţie nu este întemeiată faţă de împrejurarea că reclamantul nu a precizat dreptul la acţiune supus termenului de prescripţie la care se referă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 85 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs reclamantul M.E., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţele nu au intrat în cercetarea fondului, nu au administrat probe, chiar din oficiu, pentru a constata cauzele temeinic justificate pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă instanţa judecătorească poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii.
Repunerea în termen presupune existenţa „acţiunii" în sensul de drept la acţiune având un obiect patrimonial care se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabili de lege.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut corect că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată nu a precizat expres care este, concret, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, prescriptibil, în aport de care să poată fi analizată cererea de „repunere în termen".
Analiza cauzelor temeinic justificate ce au dus la depăşirea termenului de prescripţie nu este posibilă ci in abstracto.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul M.E. împotriva deciziei civile nr. 85/A din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5567/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5486/2004. Civil. Rezolutiune contract de... → |
|---|
