ICCJ. Decizia nr. 5503/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5503
Dosar nr. 10340/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2107 din 2 iunie 2003, reclamantul P.R. a chemat în judecată pe pârâţii P.F. şi P.L. pentru a fi obligaţi aceştia să-i permită trecerea pe terenul lor calea publică.
În motivarea acţiunii, a arătat că a vândut pârâţilor (fiul şi nora sa) suprafaţa de 1300 mp conform actului autentificat sub nr. 2099 din 26 iulie 2001 şi i-a mai rămas în proprietate suprafaţa de 500 mp.
În prezent pârâţii îl împiedică să ajungă pe proprietatea sa, deşi timp de 2 ani a trecut fără oprelişte pe la nordul suprafeţei pârâţilor pe o distanţă de 2,5 x 14 m.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică, cu obiectivul identificării căii de acces de la suprafaţa de teren proprietatea reclamantului la calea publică.
Prin sentinţa civilă nr. 1584 din 26 septembrie 2003, Judecătoria Tecuci a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să-i permită reclamantului să folosească drept cale de acces la drumul sătesc, o suprafaţă de 28 mp (2 m x 14 m), cale indicată cu albastru în schiţa anexă la raportul de expertiză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii, susţinând că în încheierea de şedinţă din 13 iunie 2003 s-a menţionat în mod greşit că pârâţii nu au fost de acord cu acţiunea.
În realitate, aceştia au susţinut că doresc ca reclamantul să respecte dreptul de trecere de 1 m lăţime şi 14 m lungime, ce a fost stabilit de comun acord, fiind făcut chiar gard despărţitor.
Un alt motiv de apel se referă la modul în care a fost întocmit raportul de expertiză, acesta conţinând, în opinia apelanţilor, greşeli grave.
Prin Decizia civilă nr. 34/A din 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii P.F. şi P.L. împotriva sentinţei civile nr. 1584 din 16 septembrie 2003, a Judecătoriei Tecuci.
Pentru a se pronunţa astfel, cele două instanţe au reţinut, în esenţă, că singura cale de acces la calea publică, de la terenul proprietatea reclamantului, este, conform raportului de expertiză, cea identificată pe la nordul proprietăţii pârâţilor, pe o lăţime de 2 m şi o lungime de 14 m şi că reclamanţii nu au avut nici o obiecţie cu privire la acest raport de expertiză.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, au formulat recurs pârâţii P.F. şi P.L., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că raportul de expertiză întocmit în cauză nu relevă situaţia reală a terenului, suprafaţa de teren aflată în proprietatea acestora nemaiavând, în prezent, acces la drumul public.
Recursul este nefondat.
Astfel, Curtea are în vedere împrejurarea că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut cu privire la raportul de expertiză că acesta a fost întocmit în urma convocării părţilor, iar pârâta P.L., prezentă în instanţă la termenul imediat următor datei depunerii la dosar a raportului de expertiză, nu a formulat nici o obiecţie.
Este de observat că la termenul din 19 septembrie 2003, deşi prezentă în faţa instanţei, pârâta P.L. nu a precizat că nu ar fi luat cunoştinţă de raportul de expertiză (depus la dosar la data de 19 august 2003, fila 28 dosar fond) şi nici nu a formulat obiecţiuni cu privire la conţinutul acestuia.
Dacă ar fi fost nemulţumiţi de concluziile raportului de expertiză, de modul în care acesta relevă situaţia terenului, pârâţii puteau formula obiecţiuni la judecata în fond a cauzei.
Astfel, în mod corect a respins instanţa de apel criticile formulate în apel cu privire la acest aspect.
Cât despre reiterarea în faţa instanţei de recurs a criticilor care vizează situaţia de fapt, este de reţinut că acestea nu mai pot fi analizate, în urma abrogării prin OUG nr. 138/2000 a prevederilor legale referitoare la motivele de netemeinicie a hotărârii.
În ceea ce priveşte invocarea de către pârâţi a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că aceste dispoziţii legale nu îşi găsesc incidenţa în cauză, instanţele pronunţând hotărâri legale, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Astfel fiind, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii P.F. şi P.L. împotriva deciziei civile nr. 34/A din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5504/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5479/2004. Civil. Anulare contract de... → |
|---|
