ICCJ. Decizia nr. 5504/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5504
Dosar nr. 10421/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Suceava sub nr. 3607 din 30 mai 2003, reclamantul G.V.N. a chemat în judecată pe pârâtul S.S., solicitând obligarea acestuia să-i restituie trei purcei pe care i-a predat în contul preţului stabilit pentru un cal cumpărat de la pârât, iar în caz contrar acesta să-i plătească suma de 1.500.000 lei reprezentând contravaloarea purceilor.
Pârâtul a depus o întâmpinare prin care a răspuns cererii reclamantului, arătând că este de acord să-i plătească suma de 500.000 lei reprezentând contravaloarea unui singur purcel, pentru ceilalţi doi solicitarea reclamantului fiind nefondată deoarece purceii au murit din cauza unei boli pe care o aveau deja în momentul în care i-a primit de la reclamant.
Deasemeni, pârâtul a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului să-i plătească suma de 1.747.900 lei reprezentând cheltuieli suportate pentru tratarea leziunilor produse calului prin comportamentul violent al reclamantului faţă de acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 2980 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Suceava s-au admis atât acţiunea cât şi cererea reconvenţională; s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare–cumpărare dintre părţi, a fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantului suma de 1.500.000 lei, iar reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtului suma de 1.747.900 lei.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, la data de 17 mai 2003, între părţi s-a încheiat un contract de vânzare–cumpărare având ca obiect un cal. Preţul de 3.500.000 lei trebuia plătit de reclamantul cumpărător parţial în bani, respectiv 2.000.000 lei, iar diferenţa prin predarea a trei purcei. Reclamantul a primit calul, iar pârâtul purceii.
Întrucât reclamantul nu i-a predat diferenţa de preţ în bani, pârâtul şi-a luat calul înapoi şi a declarat în faţa instanţei că este de acord să restituie 1.500.000 lei.
Prin cererea reconvenţională, pârâtul a arătat că reclamantul a bătut calul, provocându-i leziuni pentru a căror tratare a efectuat cheltuieli în valoare de 1.747.900 lei.
Instanţa de fond a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1020 şi art. 1021 C. civ. privind rezoluţiunea contractului încheiat între părţi, prin neexecutarea obligaţiei de plată a preţului de către cumpărător.
Cerere reconvenţională a fost admisă, în temeiul dispoziţiilor art. 998, art. 999 C. civ., ca fiind dovedită cu declaraţiile martorilor audiaţi în acest scop, precum şi cu adeverinţa şi chitanţele emise de medicul veterinar.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 282 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Reclamantul a criticat sentinţa pentru admiterea cererii reconvenţionale. Instanţa a considerat apelul nefondat în raport de probatoriul administrat de pârât.
La data de 16 martie 2004, în termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, criticând-o pentru menţinerea soluţiei de admitere a cererii reconvenţionale.
În susţinerea recursului, reclamantul arată că instanţa i-a respins proba cu martori pe care a solicitat-o pentru a dovedi că nu a bătut calul.
Reclamantul se consideră nedreptăţit pentru că a rămas fără cal şi fără purcei, fiind obligat şi la plata unei sume de bani.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamant, respectiv rezoluţiunea convenţiei şi restabilirea situaţiei anterioare; calul fusese preluat de pârât, astfel că acesta din urmă a fost obligat să-i restituie preţul plătit, respectiv contravaloarea celor trei purcei.
Prin această soluţie, reclamantul nu a fost păgubit; dimpotrivă a obţinut ceea ce a solicitat.
La instanţa de fond, reclamantul a solicitat audierea martorilor T.I. şi D.E., cerere admisă.
În faţa instanţei de apel, la termenul din 17 februarie 2004, reclamantul a solicitat audierea a doi martori pentru a dovedi că, după preluarea calului de către pârât, acesta a fost vândut cu 15 milioane lei.
Cererea a fost respinsă, în mod justificat, ca fiind neconcludentă cauzei.
Sub aspectul temeiniciei, cererea reconvenţională a fost corect admisă. Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din declaraţiile martorilor C.I. şi C.C. rezultă că reclamantul a lovit calul, producându-i leziuni. De altfel, martora D.E., audiată la cererea sa (aceasta fiind chiar soacra reclamantului) a declarat că reclamantul bătea calul pentru că acesta nu vroia să tragă la căruţă.
Adeverinţa nr. 47 din 10 iunie 2003 eliberată de medicul veterinar al comunei M.D. atestă leziunile produse prin lovire, iar cu chitanţa nr. 0515303 din 25 mai 2003 s-a dovedit cuantumul medicamentelor şi al tratamentului aplicat pentru vindecarea calului, respectiv suma totală de 1.747.900 lei.
Faţă de această situaţie şi, întrucât motivul invocat de recurent nu se încadrează între cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.N. împotriva deciziei civile nr. 282 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5530/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5503/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs → |
|---|
