ICCJ. Decizia nr. 5533/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5533
Dosar nr.4908/200.
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 februarie 2003 petenta H.S. a chemat în judecată pârâtele SC V. SA Râmnicu Vâlcea şi A.P.A.P.S. Bucureşti solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei de restituire a imobilelor casă şi teren, ce au făcut obiectul actului de donaţie de la autorul soţului acesteia, constituite în gater. Reclamanta a invocat faptul că imobilele nu au fost demolate decât parţial, aflându-se în exploatarea pârâtei SC V. SA, unitate care le-a primit în folosinţă, după preluarea fără titlu de la proprietar şi că, deşi a notificat pârâtele conform Legii 10/2001 acestea nu au emis dispoziţie de restituire a imobilelor.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul obligării pârâtelor la plata de daune cominatorii în cuantum de 500.000 lei pe zi de întârziere, în caz de menţinere a dispoziţiei, până la conformare.
Pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti a depus întâmpinare prin care a invocat 3 excepţii, şi anume, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată deoarece aceasta nu a fost semnată de reclamantă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru a restitui în natură imobilele, această competenţă revenind celeilalte pârâte, deţinătoare a imobilelor conform art. 20 din Legea nr. 10/2001 şi excepţia prematurităţii acţiunii deoarece reclamanta nu a epuizat procedura prealabilă prevăzută de art. 20, art. 21, art. 23 alin. (1), (2), (3) şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 164 din 1 aprilie 2003 Tribunalul Vâlcea a respins toate excepţiile invocate de pârâta A.P.A.P.S., a admis acţiunea precizată faţă de pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti care a fost obligată la emiterea deciziei de restituire în echivalent conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi să plătească suma de 100.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea obligaţiei. Acţiunea a fost respinsă faţă de pârâta SC V. SA Râmnicu Vâlcea.
Instanţa a reţinut că excepţiile invocate nu sunt întemeiate, întrucât, atât prima acţiune, cât şi cea precizată, au fost semnate de reclamanta, pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti legitimează calitatea procesuală pasivă ca instituţie publică implicată în privatizarea SC V. SA, deţinătoarea imobilelor a căror restituire se cere, constatând, totodată, că acţiunea nu este prematur introdusă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că imobilele au fost preluate în proprietatea statului în temeiul Legii 119/1948, iar ulterior, incluse în patrimoniul SC V. SA Râmnicu Vâlcea, în baza mai multor decrete prezidenţiale, ale Consiliului de Stat şi decizii ale fostului Consiliu judeţean Vâlcea. Imobilele se identifică în patrimoniul acestei societăţi sub denumirea „depozit combustibil Râmnicu Vâlcea" cu teren aferent de 9.820,38 mp.
Reclamanta a notificat SC V. SA, conform Legii 10/2001, însă acesta a transmis notificarea pârâtei A.P.A.P.S. Bucureşti, instituţia implicată în procesul de privatizare, care, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 12 alin. (4) teza a II–a din normele de aplicare, va fi obligată să emită Decizia de restituire.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti susţinând nelegalitatea acesteia deoarece în mod greşit au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi prematurităţii acţiunii.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, în speţă fiind aplicabile doar prevederile art. 46 şi art. 23 din aceeaşi lege.
Faţă de obiectul acţiunii şi probele administrate, instanţa a acordat reclamantei ceea ce nu a cerut întrucât reclamanta nu a depus toate actele necesare pentru a se putea emite o dispoziţie motivată cu privire la obiectul notificării.
Prin Decizia 108/R din 30 iunie 2003 Curtea de Apel Piteşti a respins apelul ca nefondat reţinând că în cauză are calitate procesuală pasivă pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti, ca instituţie publică implicată în procesul de privatizare a celeilalte pârâte SC V. SA Râmnicu Vâlcea.
În mod corect s-a respins şi excepţia privind prematuritatea acţiunii, întrucât acţiunea de faţă are ca obiect tocmai obligaţia emiterii deciziei sau dispoziţiei de restituire, iar procedura prealabilă nu a fost organizată deoarece, în cazul în speţă, nu s-a emis încă Decizia de restituire a imobilelor.
S-a mai reţinut, pe fondul cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi cele ale art. 12 alin. (4) teza II din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG 614/2001 potrivit cărora pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare, notificarea prin care se solicită restituirea se adresează instituţiei publice implicate în privatizare, în speţă pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti care este abilitată să emită şi Decizia de restituire.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti considerând că aceasta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S. Bucureşti, în speţă având calitate procesuală pasivă doar pârâta SC V. SA Râmnicu Vâlcea conform art. 20 din Legea nr. 10/2001.
- greşit s-a respins excepţia prematurităţii acţiunii deoarece reclamanta se putea adresa cu o acţiune secţiei civile a tribunalului doar în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei asupra notificării, conform art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
- pe fondul cauzei nu se aplică dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 deoarece nu se poate aprecia dacă imobilele au fost preluate cu titlu valabil sau fără titlu.
- instanţa a acordat intimatei-reclamante ceea ce nu a cerut deoarece aceasta nu a depus toate actele în vederea completării dosarului întocmit în urma depunerii notificării.
Recursul este nefondat.
În mod corect instanţele nu au instrumentat cauza în fond şi apel au respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei- pârâte A.P.A.P.S. Bucureşti.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că notificarea se adresează instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea, A.P.A.P.S.
Reclamanta a adresat notificarea unităţii deţinătoare privatizate, SC V. SA Râmnicu Vâlcea, care, în mod legal a îndreptat notificarea către autoritatea prevăzută de art. 27 alin. (2) din lege.
Cu privire la modalitatea de preluare a imobilelor, cu titlu valabil sau fără titlu, este de reţinut următorul aspect. În cererea de chemare în judecată reclamanta menţionează că acestea au fost preluate fără titlu, însă din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de intimata-pârâtă SC V. SA Râmnicu Vâlcea rezultă că imobilele au fost preluate în baza Legii 119/1948. Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG 498/2003 (art. 2.1) preluările de imobile efectuate în baza Legii 119/1948 sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil. Această prezumţie nu a fost răsturnată în speţă, astfel încât sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27.
Acţiunea nu este prematură.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a contestat Decizia de restituire, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (7) şi (8) din lege, ci a solicitat „obligarea instituţiei abilitate de a emite Decizia de restituire".
Pornind de la raţiunea adoptării Legii nr.10/2001 exprimată în caracterul profund reparatoriu este de precizat că, prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârşite de stat şi, ca atare, dispoziţiile neclare trebuie interpretate în favoarea persoanei îndreptăţite.
În acest cadru trebuie privite reglementările art. 28 alin. (1) din lege potrivit cu care în termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptăţite organele de conducere ale instituţiei publice implicate în privatizare, prevăzute la art. 27 alin. (2), vor stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere.
Termenul de 60 de zile este imperativ, iar nu unul de recomandare. Orice altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.
Este fără îndoială că atitudinea recurentei-pârâte, care a eludat dispoziţiile referitoare la obligativitatea emiterii deciziei, îndrituieşte instanţa de judecată ca, în virtutea rolului activ conferit de prevederile art. 129 C. proc. civ., să impună pârâtei să răspundă notificării.
În considerarea celor expuse recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 108/R din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2004. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 5531/2004. Civil. Contestatie la executare.... → |
|---|
