ICCJ. Decizia nr. 5531/2004. Civil. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5531
Dosar nr. 8865/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5503 din 22 octombrie 2003, Judecătoria Botoşani a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul N.N., în contradictoriu cu intimaţii C.A.V. şi N.I. şi s-a anulat în parte executarea şi actele de executare din dosarele nr. 733/2002 şi nr. 220/2003 ale Biroului Executorilor Judecătoreşti S.C.–G.S., cu privire la imobilele casă, standolă şi anexe, situate în Huţani, comuna Vlădeni, judeţul Botoşani.
Contestatorul N.N. a fost obligat să plătească intimatei C.A.V. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în luna martie 2001 N.I. a fost obligat să plătească părţii civile C.A.V. suma de 20.000.000 lei despăgubiri materiale şi 30.000.000 lei daune morale, prin sentinţa penală nr. 1 a Tribunalului Botoşani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 86 din 19 martie 2001 a Curţii de Apel Suceava.
Creditoarea a formulat cerere de executare silită, iar contestatorul, care susţine că este proprietarul imobilului ce face obiectul executării, a depus la dosar certificatul de moştenitor nr. 88 din 10 aprilie 2002, care atestă faptul că la decesul lui N.P. a rămas o casă compusă din 2 camere, bucătărie, sală, precum şi un grajd, beci şi o anexă gospodărească şi că el este moştenitor cu cotă de 1/1. Intimatul N.I. a dat declaraţie de renunţare la succesiune după data eliberării certificatului de moştenitor, însă, până la anulare, certificatul de moştenitor face dovada deplină cu privire la calitatea de unic moştenitor a contestatorului.
De aceea, urmărirea silită va continua numai asupra terenului în suprafaţă de 7100 mp, înscris în titlul de proprietate depus la dosar.
Contestaţia formulată de N.N., care este terţ faţă de actul de executare, este întemeiată în parte, în raport de art. 401 alin. (2) şi art. 404 C. proc. civ., doar pentru construcţii.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 627 din 15 martie 2004, a respins apelul declarat de creditoarea C.A.V. împotriva acestei hotărâri.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 401 C. proc. civ., contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Reţine instanţa de apel că, în speţă, titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită prin vânzare imobiliară pentru creanţa de 75.000.000 lei, îl reprezintă sentinţa penală nr. 86 din 19 martie 2001 a Curţii de apel Suceava, iar contestatorul N.N., care este proprietarul imobilului urmărit, are calitatea de terţ faţă de acest titlu.
Se mai reţine, că actele depuse la instanţa de apel fac dovada achitării creanţei stabilite prin sentinţa penală care constituie titlu executoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea C.A.V. Invocând art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa, printr-o greşită interpretare a cererii de executare silită, a reţinut că debitul datorat de debitor este de 75.000.000 lei, sumă prevăzută în sentinţa penală nr. 86/2001 a Curţii de Apel Suceava, deşi potrivit prevederilor art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., suma menţionată în titlu executoriu trebuie analizată în raport cu rata inflaţiei, în funcţie de cursul monedei la data plăţii efective.
Recurenta susţine că actualizarea se face de executorul judecătoresc, la cererea creditoarei, că instanţa de apel greşit a reţinut că pentru actualizarea creanţei cu suma de 47.000.000 lei este necesară o altă acţiune sau cerere de executare şi că nu s-a avut în vedere faptul că nu s-au plătit cheltuielile de executare.
Intimaţii N.I. şi N.N. au formulat întâmpinări, prin care au susţinut că pretenţiile recurentei nu sunt justificate şi au cerut judecarea în lipsă.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente.
Recurenta invocă art. 304 pct. 10 C. proc. civ., însă criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Acest motiv de recurs nu este însă incident în cauză, deoarece instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile înscrise în art. 3711 şi urm. C. proc. civ., privitoare la executare silită.
Creditoarea–recurentă a formulat cerere pentru executarea silită, deoarece debitorul N.I. nu a executat de bună voie obligaţia sa stabilită prin sentinţa penală nr. 1 din 9 ianuarie 2001 a Tribunalului Botoşani, modificată prin Decizia penală nr. 86 din 19 martie 2001 a Curţii de Apel Suceava.
Prin această hotărâre inculpatul N.I. a fost obligat să-i plătească creditoarei sumele de 20.000.000 lei despăgubiri, 50.000.000 lei daune morale şi 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea dată de Judecătoria Botoşani la 27 iunie 2002, executorul judecătoresc a emis somaţie de plată pentru suma de 73.624.500 lei, iar în actul de adjudecare este înscrisă aceeaşi sumă.
Prin urmare, deoarece actele de executare au fost întocmite pentru aceasta creanţă, instanţa de apel corect a reţinut că prin plata sumelor înscrise în actele depuse la dosar a fost achitată întreaga sumă pentru care s-a pornit executarea. Primirea sumelor înscrise în titlul executoriu este confirmată şi de recurentă.
Potrivit art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, însă creditoarea nu a cerut executorului judecătoresc să procedeze la actualizare şi nu a contestat actele de executare întocmite pentru suma de 73.624.500 lei.
De aceea, instanţa de executare, investită numai cu contestaţia formulată de o terţă persoană, care pretinde că are drept de proprietate asupra bunului urmărit, nu putea să reţină că executarea silită trebuie efectuată pentru o sumă mai mare decât cea înscrisă în actele întocmite de executorul judecătoresc.
Recurenta-creditoare nu a formulat cerere pentru actualizarea creanţei cu suma de 47.000.000 lei nici în cursul procesului la instanţa de fond.
În concluziile scrise, aflate la dosarul instanţei de fond, arată că debitorul a fost obligat la plata sumei de 75.000.000 lei, că pentru acest debit s-a dispus sechestru şi a cerut să se continue executarea asupra întregului imobil pentru această creanţă.
Aspectul privitor la diferenţa de 47.000.0000 lei, reprezentând actualizarea sumei, a fost invocat la instanţa de apel, la termenul când s-a soluţionat apelul, după data efectuării plăţii sumei înscrise în actele de executare.
Potrivit menţiunilor din practicaua deciziei atacate, apelanta–creditoare, confirmând primirea sumei ce reprezintă debitul înscris în titlul executoriu, a pretins că trebuie achitată şi diferenţa de 47.000.000 lei reprezentând actualizarea sumei, fără să facă referiri la o altă sumă ce reprezintă cheltuieli de executare. Faptul neplăţii cheltuielilor de executare, al căror cuantum nu este precizat, s-a invocat numai prin declaraţia de recurs.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de creditoare va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata C.A.V. împotriva deciziei civile nr. 627 din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5533/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5469/2004. Civil → |
|---|
