ICCJ. Decizia nr. 5547/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5547
Dosar nr. 41637/1/2004
(nr. vechi 18933/2004)
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 4 decembrie 2003, V.T. şi V.E. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul oraşului Focşani şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Focşani, ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi la emiterea dispoziţiei în soluţionarea notificării nr. 1675/2001.
La data de 11 decembrie 2003, reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul că au solicitat obligarea pârâţilor la daune cominatorii de 1 milion lei pe zi, de la data expirării termenului legal de la care trebuia să li se facă oferta şi până la emiterea ofertei.
Urmare emiterii dispoziţiei nr. 75 din 27 ianuarie 2004, reclamanţii, la data de 12 februarie 2004, şi-au modificat obiectul acţiunii, în sensul că au solicitat obligarea Primarului municipiului Focşani să stabilească despăgubirile ce li se cuvin în bani, bunuri sau servicii şi nu în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
În şedinţa publică din 4 martie 2004, au fost introduse în cauză în calitate de pârâte SC E.T. SA Focşani, SC E. SA Focşani şi C.U.P. RA Focşani, iar urmare a susţinerilor reclamantei potrivit cărora solicită despăgubiri băneşti şi nu compensarea datoriilor pe care le are către societăţile menţionate, instanţa de fond, în şedinţa publică din 18 martie 2004 a dispus scoaterea din cauză a acestor pârâte.
Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 102 din 18 martie 2004 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. 75 din 27 ianuarie 2004 emisă de Primăria municipiului Focşani, judeţul Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 98/1980, iar terenul este în prezent ocupat de obiectivul pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv parcul Robert Schuman, astfel încât restituirea în natură nu este posibilă, motiv pentru care Primăria municipiului Focşani a făcut o ofertă pentru măsuri reparatorii în echivalent la nivelul sumei rezultată din raportul de expertiză depus de reclamanţi. Potrivit art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, singura formă de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele expropriate constă în titluri de valoare sau acţiuni. S-a constatat că nu este întemeiată nici cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii pentru că dispoziţia s-a emis până la soluţionarea cauzei, această sancţiune civilă nemaiputându-se aplica după ce obligaţia de a face a fost executată.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin decizia nr. 943/A din 17 iunie 2004, prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Instanţa de apel a reţinut că din materialul probator administrat la fond, inclusiv expertiza efectuată a reieşit că reclamanţii au fost proprietarii unui imobil compus din suprafaţa de 504 mp şi casă, situat în Focşani, care a fost expropriat în baza Decretului nr. 98/1980, iar ulterior casa a fost demolată, terenul fiind afectat în totalitate de lucrări de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea. Cum nu există posibilitatea de a se restitui în natură nici o porţiune din imobil, s-a reţinut că au fost corect aplicate dispoziţiile art. 11 pct. 3 şi 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, atât la emiterea dispoziţiei nr. 75 din 27 ianuarie 2004 cât şi la pronunţarea hotărârii apelate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii arătând că terenul a fost liber până în anul 2002, când prin H.G. nr. 908, la propunerea organelor locale, s-a declarat bun public al judeţului Vrancea sub denumirea de „parc al Tineretului” o suprafaţă de 12.830 mp în care au fost incluşi şi cei 504 mp în litigiu. Or, atât Legea nr. 10/2001 cât şi Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 au în vedere situaţia existentă la data apariţiei legii, astfel încât este eronată soluţia instanţei de apel. Au solicitat acordarea de despăgubiri pentru casa demolată şi restituirea în natură a terenului.
La dezbaterile care au avut loc în şedinţa publică din 7 iunie 2006, reclamanţii au arătat că în situaţia în care nu li se poate restitui terenul în litigiu solicită la schimb un teren comparabil cu acesta.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
În ceea ce priveşte solicitarea orală a reclamanţilor din şedinţa publică din 7 iunie 2006, prin care au solicitat la schimb un teren comparabil cu cel în litigiu, se reţine că aceasta reprezintă o cerere nouă, în înţelesul dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., iar conform art. 316 C. proc. civ., aceste prevederi sunt aplicabile şi în recurs şi prin urmare o astfel de cerere nu este admisibilă.
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil, iar conform alin. (5) al aceluiaşi articol, valoarea construcţiilor expropriate şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului.
Textul cuprins la alin. (1)-(3) ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 reglementează restituirea în natură a terenurilor şi construcţiilor expropriate numai în situaţiile prevăzute expres, respectiv cele în care imobilele expropriate şi ale căror construcţii edificate pe acestea nu au fost demolate, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale şi cele în care nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Or, în speţă, imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 98/1980 cu plata unor despăgubiri, în scopul realizării a 586 apartamente, construcţia fiind demolată. Din analiza actelor şi lucrărilor cauzei, inclusiv din raportul de expertiză tehnică aflat la fila 4 dosar fond rezultă că pe amplasamentul imobilului în litigiu, în prezent, sunt construite blocurile din zona „Doi stejari” şi o parte a parcului Robert Schuman.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale menţionate, nu este posibilă restituirea în natură a imobilului în litigiu, situaţie în care s-a făcut de către Primăria municipiului Focşani ofertă pentru măsuri reparatorii în echivalent la nivelul sumei rezultată din raportul de expertiză depus de reclamanţi, în condiţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Susţinerile recurenţilor-reclamanţi potrivit cărora terenul în litigiu a fost liber până în anul 2002 când prin H.G. nr. 908, la propunerea organelor locale, s-a declarat bun public al judeţului Vrancea sub denumirea de parc al Tineretului o suprafaţă de 12830 mp în care au fost incluşi şi cei 504 mp în litigiu nu au fost probate. Astfel, se reţine că prin hotărârea nr. 122 din 9 mai 2002 emisă de Consiliul local al municipiului Focşani (fila 30 dosar apel) s-a hotărât doar schimbarea denumirii Parcului Tineretului în parcul Robert Schuman şi nu construirea acestuia. Totodată, prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Primăria municipiului Focşani a precizat că parcul a fost construit după expropriere şi nicidecum după apariţia Legii nr. 10/2001, având o existenţă de aproximativ 20 de ani, iar recurenţii-reclamanţi nu au făcut dovada contrarie.
Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii V.T. şi V.E. împotriva deciziei nr. 943/A din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6132/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8928/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
