ICCJ. Decizia nr. 8928/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8928
Dosar nr. 18561/2004
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 11 decembrie 2002, reclamanta Z.A. a contestat dispoziţia nr. 2939 din 13 noiembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Bacău, solicitând desfiinţarea acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin notificarea înregistrată sub nr. 2590/2001 a solicitat, în calitate de succesor legal după autorii săi comuni H.F. şi H.S., restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, în suprafaţă de 333 mp teren şi plata de despăgubiri pentru construcţiile ce au fost demolate. Prin dispoziţia atacată, Primăria Municipiului Bacău, în calitate de unitate deţinătoare, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că terenul face parte din domeniul public.
Reclamanta a mai arătat în motivarea contestaţiei că, imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului în temeiul dispoziţiilor Decretului nr. 111/1951, conform sentinţei civile nr. 3491 din 7 octombrie 1964 şi că pârâta a făcut menţiunea în dispoziţia nr. 2939/2002, că terenul fosta proprietate a autorilor săi este în suprafaţă de 160 mp, deşi s-au depus la dosar dovezi din care rezultă că soţii H.S. şi F. au avut o suprafaţă totală de teren construit şi neconstruit de 333 mp, aşa încât se impune modificarea dispoziţiei în acest sens. De asemenea, s-a precizat şi faptul că terenul este liber de construcţii, iar pârâta nu a arătat în cuprinsul dispoziţiei, care este actul sau norma juridică în temeiul cărora bunul a devenit domeniu public, aşa încât se impune restituirea acestuia în natură, în conformitate cu dispoziţiile art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 91 din 17 februarie 2003, a respins ca nefondată acţiunea, reţinând, în esenţă, că din conţinutul notificării nu rezultă ce suprafaţă de teren s-a solicitat şi că, în această situaţie, pârâta s-a pronunţat în baza actelor anexate notificării, din care rezultă o suprafaţă de 160 mp teren.
Instanţa de fond a mai arătat, în considerentele sentinţei şi faptul că petenta nu a produs dovezi din care să rezulte că terenul este liber şi nu face parte din domeniul public.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Z.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că terenul în litigiu este liber de construcţii şi nu era în domeniul public la data formulării cererii de restituire.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 155 din 26 februarie 2004, a admis ca fondat apelul şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 2939 din 13 noiembrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Bacău şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 319 mp teren, identificat în schiţele anexe la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul D.L.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că suprafaţa de teren ce a fost confiscată de la părinţii reclamantei depăşea 300 mp, iar potrivit raportului de expertiză tehnică topo, a fost identificată o suprafaţă liberă de 319 mp ce poate fi restituită în natură. De asemenea, s-a mai reţinut că imobilul, fiind preluat abuziv urmează a fi considerat ca fiind preluat fără titlu valabil, potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 şi se impune restituirea acestuia în natură, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri, a exercitat calea de atac a recursului pârâta Primăria Municipiului Bacău, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că, deşi imobilul în litigiu se încadrează în prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea nu a făcut dovada existenţei legăturii de cauzalitate între situaţia invocată şi abandonul proprietăţii.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâta a arătat că cererea reclamantei de restituire a unei suprafeţe de teren de 333 mp este nefondată, faţă de actele depuse la dosarul cauzei, din care reiese că statul a preluat un imobil de 160 mp teren, din care 143 mp construiţi şi 17 mp curte.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, text invocat de recurentă, sunt considerate imobile preluate în mod abuziv, în sensul legii, imobilele preluate de stat, fiind considerate abandonate, în baza unei hotărâri judecătoreşti, în perioada 1945-1989.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 3491 din 7 octombrie 1961 a Tribunalului Popular Bacău, imobilul din Bacău, compus din clădiri şi teren a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 111/1951, fiind considerat abandonat de proprietarii săi, despre care se face menţiunea că au plecat în străinătate, fiind de ednie evrei.
Codul civil şi Constituţia din 1948, în vigoare la acea dată, recunoşteau şi garantau proprietatea particulară, aşa încât trecerea bunului în litigiu în patrimoniul statului prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 111/1951, considerându-se a fi abandonat, cu ignorarea caracterului perpetuu al proprietăţii, reprezintă un abuz, iar hotărârea judecătorească pronunţată în acest context nu constituie un titlu valabil de preluare a imobilului.
Prin urmare, imobilului în litigiu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale menţionate, preluarea acestuia fiind abuzivă în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare în speţa de faţă, a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, aşa încât sunt neîntemeiate criticile formulate în primul motiv de recurs.
Nefondat este şi cel de-al doilea motiv de recurs, întrucât din analizarea şi coroborarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei reiese că, la data trecerii abuzive în proprietatea statului, imobilul proprietatea soţilor H., avea o suprafaţă totală de 333 mp.
De altfel, chiar în schiţa imobilului, întocmită de I.L.L. Bacău la momentul preluării bunului în administrare, este evidenţiată o suprafaţă de 333 mp teren, din care 173 mp ocupaţi de construcţii (fila nr.12 din dos. nr. 24/2003 al Tribunalului Bacău).
În acelaşi sens sunt şi concluziile ce se desprind din raportul de expertiză şi suplimentul la acesta, împreună cu schiţele anexe, ce evidenţiază suprafaţa de teren a imobilului la data preluării acestuia în proprietatea statului (333 mp) şi la data efectuării expertizei, respectiv 319 mp teren liber de construcţii, ce poate fi restituit în natură (filele 27-29 şi 33-35 din dos. nr. 1614/2003 al Curţii de Apel Bacău).
Totodată, este de reţinut şi faptul că, pârâta Primăria Municipiului Bacău, în calitate de deţinătoare a bunului, a motivat respingerea cererii de restituire a imobilului în natură, formulată de reclamanta Z.A. prin notificarea nr. 2590/2001, cu argumentul că acesta face parte din domeniul public. Însă, susţinerile formulate în recurs nu vizează aspectul invocat şi nu critică hotărârea atacată nici sub aspectul restituirii bunului în natură, pârâta rezumându-se la a arăta că titlul de proprietate al statului este valabil şi că suprafaţa ce a fost preluată de la autorii reclamantei a fost mai mică decât cea restituită potrivit dispoziţiei instanţei de apel.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bacău prin primar împotriva deciziei civile nr. 155 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5547/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8921/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
