ICCJ. Decizia nr. 5566/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5566
Dosar nr. 11925/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 28 mai 2003, reclamantul F.P. a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând obligarea acestuia la desfiinţarea plantaţiei de salcie amplasată pe linia de hotar dintre proprietăţile lor, pe o distanţă de 300 m liniari.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că.
- este în vârstă de 80 de ani şi are un teren agricol pe care îl cultivă cu cereale, ajutat de soţie şi nepoţi;
- pârâtul, care are un teren învecinat, a plantat pe linia de hotar, 220 pari de salcie verde, cu înălţimea de 1,2 – 1, 6 m;
- datorită acestei plantaţii, care se întinde pe o lungime de 300 m, nu mai poate folosi propriul teren;
- Direcţia agricolă a judeţului Caraş Severin i-a comunicat că un gard viu trebuie amplasat la 0,5 m distanţă de stog, dacă este vorba de specii ce nu depăşesc 1,2 m înălţime.
Judecătoria Caransebeş, prin sentinţa civilă nr. 2360 din 6 noiembrie 2003, a respins acţiunea reţinând că:
- pe linia de hotar (stog) dintre proprietăţile părţilor sunt plantaţi pomi verzi de salcie, cu înălţimea de 1,2 – 1,6 m, pe lungime de 220 m;
- potrivit martorului P.P., acest gard nu dezavantajează pe niciuna dintre părţi, iar reclamantul a declarat că solicită retragerea a jumătate din gard, pentru a intra cu atelajele, iar cealaltă jumătate să fie mutată cu 0,5 m în interiorul terenul pârâtului.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 538 din 31 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu motivarea că:
- prejudiciul pretins de apelant (imposibilitatea exploatării abuzive a locului său) este eventual şi incert, deocamdată neputându-se aprecia dacă firele de salcie plantate de pârât se vor dezvolta în viitor, proces determinat de factori aleatorii de climă;
- potrivit art. 608 alin. (2) şi (3) C. civ., reclamantul are posibilitatea de a solicita tăierea coroanelor arborilor de salcie care i-ar umbri plantaţiile şi a tăia rădăcinile care se întind pe terenul său;
- trecerea reclamantului cu atelajul pe parcela aflată la limita terenurilor învecinate (care constituie interesul real în promovarea acţiunii), nu este în prezent afectată de vreun impediment.
Reclamantul a declarat recurs prin care a susţinut că plantaţia de salcâmi a pârâtului afectează utilizarea propriului teren şi este contrar legii şi reglementărilor locale.
Aceste critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt fondate deoarece:
- art. 607 C. civ. interzice sădirea de arbori înalţi ori alte plantaţii şi garduri vii la distanţe mai mici decât cele stabilite prin dispoziţii speciale sau obiceiuri constante şi recunoscute, iar în lipsa acestor reglementări, la 2 m, respectiv 0,5 m depărtare faţă de linia de hotar;
- asemănător DGAIA Caraş Severin a comunicat reclamantului că distanţa minimă faţă de linia de hotar trebuie să fie de 2 m pentru pomii fructiferi şi 0,5 m pentru gardul viu, în acest ultim caz doar dacă este vorba despre specii ce nu depăşesc 1,2 m înălţime;
- interdicţia menţionată nu este condiţionată de existenţa vreunui prejudiciu;
- potrivit constatărilor unei comisii a comunei Turnu Ruieni, plantaţia de salcie a pârâtului încalcă dispoziţiile sus-amintite, fiind vorba despre arbori cu înălţimea de 1,2 – 1,6 m, sădiţi chiar pe linia de hotar (stog) pe 200 m lungime.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3), art. 313 şi art. 314 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, în sensul casării deciziei şi sentinţei, admiterii acţiunii şi obligării pârâtului la desfiinţarea plantaţiei de salcie amplasată pe linia de hotar, pe lungimea de 200 m.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul F.P., împotriva deciziei nr. 538 din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 2360 din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei Caransebeş şi pe fond;
Admite acţiunea, obligă pe pârât să desfiinţeze plantaţia de sălcii de pe linia de hotar, pe o lungime de 200 m liniari.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5561/2004. Civil. Contestatie decizie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 553/2004. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
