ICCJ. Decizia nr. 5575/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5575
Dosar nr.1204/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sectorului I Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 9811 din 3 octombrie 2001 a admis acţiunea reclamantului M.D. în contradictoriu cu Primăria sectorului I Bucureşti şi a obligat pârâta să încheie cu reclamantul contractul de închiriere pentru imobilul situat în Bucureşti.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că reclamantul a probat că era îndrituit la repartizarea de către primărie a unei locuinţe sociale conform Legii nr. 114/1996 a locuinţei şi că întrucât acesta, aflat în stare de necesitate a ocupat spaţiul în discuţie, primăria avea obligaţia să încheie contractul de închiriere pentru locuinţa menţionată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin Decizia nr. 250 A din 18 februarie 2002 a respins ca tardiv apelul declarat de Primăria sectorului I Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 9811 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului I Bucureşti reţinând că hotărârea apelată a fost comunicată pârâtei la 7 noiembrie 2001, iar cererea de apel a fost înregistrată la tribunal la 28 noiembrie 2001 peste termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 284 C. proc. civ.
În contra acestei decizii, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat recurs în anulare pe motiv că a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Astfel, s-a învederat că sentinţa civilă nr. 9811 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului I Bucureşti a fost comunicată Primăriei sectorului I Bucureşti la 7 noiembrie 2001, iar această pârâtă a trimis declaraţia de apel prin poştă, recomandat, la data de 23 noiembrie 2001 conform ştampilei oficiului poştal al expeditorului. Apelul a fost înregistrat la tribunal la 28 noiembrie 2001 după împlinirea termenului, dar întrucât apelanta a depus motivele de apel, la oficiul poştal la 23 noiembrie 2001, actul de procedură se socoteşte îndeplinit în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. civ.
Referitor la fondul pricinii s-a susţinut că în speţă nu erau incidente dispoziţiile art. 38 şi urm. din Legea nr. 114/1996, iar reclamantul nu a probat că făcea parte dintre beneficiarii stabiliţi de consiliul local sau că locuinţa în discuţie urma să îi fie repartizată conform criteriilor fixate de lege.
Recursul în anulare este fondat potrivit considerentelor se succed.
Dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. statuează că, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 104 C. proc. civ. actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
În speţă, pârâta a trimis declaraţia de apel prin poştă cu scrisoarea recomandată nr. 3023. Pe plicul în care s-a aflat menţionata declaraţie apar însă atât ştampila din 23 noiembrie 2001 imprimată cu tuş roşu cât şi ştampila cu data de 27 noiembrie 2001 imprimată cu tuş negru (dos nr. 229/2002).
Or, întrucât în raport de data de 23 noiembrie 2001 apelul apare ca fiind declarat în termen, iar faţă de data de 27 noiembrie 2001 apare ca tardiv, instanţa de apel avea obligaţia să stabilească cert data la care a fost depus la poştă demersul pârâtei, prin solicitare de la oficiul poştal respectiv de relaţii în care să se explice totodată şi existenţa celor două ştampile cu date diferite.
Numai după clarificarea acestor aspecte instanţa putea să se pronunţe în cunoştinţă de cauză dacă pârâta a exercitat în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. calea de atac a apelului.
Astfel fiind, recursul în anulare apare ca fondat şi va fi admis, iar criticile vizând fondul pricinii urmează a fi avute în vedere în ipoteza în care se stabileşte că pârâta a exercitat în termen calea de atac a apelului, alături de motivele de apel formulate de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 250 A din 18 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III – a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5609/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5491/2004. Civil. OBLIGATIA DE A FACE. Recurs → |
|---|
