ICCJ. Decizia nr. 5609/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5609
Dosar nr. 7392/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă din 23 august 2001, ulterior precizată, reclamantul I.I.I. a solicitat, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu-Jiu şi Prefectura Gorj, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 411 mp situat în Tg.Jiu, judeţul Gorj.
Prin sentinţa civilă nr. 282 din 20 noiembrie 2002 Tribunalul Gorj a admis acţiunea şi a dispus restituirea în natură a terenului liber de construcţii în suprafaţă de 411 mp situat în Tg.Jiu, învecinat la răsărit cu strada V., la miază-zi cu blocul 200 şi alte terenuri, la miază-noapte cu blocul 198 şi alte terenuri, individualizat în raportul de expertiză întocmit de M.M., G.L. şi G.M.
Prima instanţă a reţinut că terenul a constituit proprietatea reclamantului dobândită prin cumpărare de la o persoană fizică, a fost expropriat prin Decretul nr. 485/1983, nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi este liber de construcţii, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 4 pct. 2, art. 7 pct. 1 şi 2 şi art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 289 din 24 octombrie 2003 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de Primarul municipiului Tg.Jiu, a admis apelul declarat de reclamantul I.I. şi a obligat pe pârâta Primăria Tg.Jiu să plătească reclamantului 6.837.000 lei cheltuieli de judecată.
În soluţionarea apelului declarat de primar, instanţa de apel a constatat ca fiind nefondate criticile referitoare la tardivitatea contestaţiei, la inadvertenţa actelor de proprietate invocate de reclamant şi cu privire la faptul că terenul este ocupat de utilităţi publice.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Primarul municipiului Târgu Jiu, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând recursul, pârâtul susţine că instanţele au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, soluţionând acţiunea ca pe o cerere de retrocedare şi nu ca pe o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 915 din 21 septembrie 2001 prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură, că au dispus restituirea în natură a unui teren care nu a aparţinut reclamantului, dat fiind că suprafaţa de 411 mp excede celei de 360 mp expropriată prin Decretul nr. 485/1983, iar pentru terenul de 414 mp dobândit de I.I. şi I.V. de la T.M. există notificare depusă de I.V. şi, în fine, că au dispus restituirea unui teren aparţinând domeniului public, fiind utilizat potrivit scopului exproprierii.
Pentru toate cele arătate se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, respingerea acţiunii şi menţinerea dispoziţiei nr. 915 din 21 septembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Tg.Jiu.
Examinând recursul Înalta Curte constată:
În scopul stabilirii situaţiei de fapt, prima instanţă a ordonat efectuarea de către 3 experţi a unui raport de expertiză tehnică având două obiective:
- dacă terenul în litigiu este sau nu ocupat de construcţii şi utilităţi publice (reţele de apă, cabluri electrice, etc.);
- dacă acelaşi teren face parte din domeniul public potrivit actului de expropriere.
Răspunzând obiectivelor stabilite raportul de expertiză constată, pe de o parte că suprafaţa de 411 mp nu este ocupată de construcţii şi nu se poate stabili, în lipsa unor avize de specialitate, dacă este sau nu afectat de utilităţi publice, iar pe de altă parte că acelaşi teren este cuprins în planul de urbanism al localităţii cu destinaţia de spaţiu verde dintre blocurile de locuit construite şi trotuar.
Instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia dată cauzei pe răspunsul la primul obiectiv al expertizei, coroborat cu propriile sale constatări făcute pe calea unei cercetări la faţa locului, concluzionând că terenul este liber de construcţii, iar intimata nu a făcut dovada că este afectat de utilităţi publice.
Procedând astfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unora din probele administrate şi anume însuşi actul de expropriere şi partea din raportul de expertiză tehnică referitoare la rezolvarea celui de al doilea obiectiv fixat de prima instanţă, ceea ce constituie motiv de recurs potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Potrivit acestor probe, exproprierea mai multor terenuri, între care şi cel în litigiu, s-a făcut în scopul realizării unui ansamblu de blocuri de locuit, a dotărilor tehnico-edilitare aferente şi a unor artere de circulaţie (art. 1 din Decretul nr. 485/1983, dosar primă instanţă), iar suprafaţa de 411 mp în litigiu este cuprinsă în planul de urbanism al municipiului Tg.Jiu cu destinaţia de spaţiu verde între blocurile de locuit şi trotuarul unei artere de circulaţie denumită „strada V." (raport expertiză tehnică dosar primă instanţă).
Aşadar, terenul în cauză are utilitate edilitară, fiind cuprins ca atare în planul de urbanism, astfel încât are destinaţia dată de însuşi actul de expropriere, fiind deci folosit potrivit scopului exproprierii.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar potrivit art. 11alin. (4) din aceeaşi lege, în cazul în care, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În raport cu situaţia reală de fapt şi dispoziţiile legale incidente, terenul obiect al cauzei de faţă este ocupat funcţional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, nefiind restituibil în natură.
Statuând contrariul, instanţele au pronunţat hotărâri esenţial nelegale, astfel că, pentru toate cele ce preced şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul de faţă va fi admis, iar Decizia instanţei de apel va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat de Primarul municipiului Tg.Jiu şi schimbării în tot a sentinţei primei instanţe prin respingerea acţiunii reclamantului, concomitent fiind respins ca rămas fără obiect apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de către I.I. cu consecinţa înlăturării din Decizia recurată a dispoziţiilor referitoare la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg.Jiu împotriva deciziei nr. 289 din 24 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg.Jiu împotriva sentinţei nr. 282 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Gorj pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul I.I., ca nefondată.
Respinge ca rămas fără obiect apelul declarat de reclamantul I.I. împotriva aceleiaşi sentinţe şi înlătură dispoziţiile din Decizia recurată referitoare la cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5601/2004. Civil. LG. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5575/2004. Civil → |
|---|
