ICCJ. Decizia nr. 5645/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5645
Dosar nr. 4567/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2001 sub nr. 8349/2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III – a civilă, reclamantul T.G. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria sectorului 3 Bucureşti solicitând instanţei, pronunţarea unei hotărâri prin care pârâţii să fie obligaţi să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 10.000 mp, care a format lotul nr. 4 din trupul Bârzeşti, parcelarea moşiei I.B.G. din fosta comună Dudeşti – Cioplea, situat acum în zona şos. Olteniţei.
Motivându-şi cererea, reclamantul a învederat că terenul revendicat a aparţinut tatălui său, T.N.G. şi a fost nelegal expropriat în baza Decretului nr. 174/1949, fără justă cauză şi fără acordare de despăgubiri. Cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi art. 6 din Legea nr. 213/1998.
La data de 23 mai 2002 s-a depus la dosar cerere de intervenţie, în interes propriu, de către intervenienţii T.C., C.T., B.A. şi I.C., invocând aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, în calitate de comoştenitori, alături de reclamant, ai defunctului T.N.G.
În timpul judecării cauzei reclamantul T.G. a decedat, locul acestuia în proces fiind luat de moştenitorii B.P. şi T.M., care au înţeles să continue acţiunea pornită de autorul lor.
La termenul de judecată din 23 ianuarie 2003, reclamantul şi intervenienţii au solicitat instanţei, în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea notificării pe care au formulat-o în temeiul acestei legi.
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 23 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei în baza dispoziţiilor nr. 47 din Legea nr. 10/2001, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată din oficiu de instanţă şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, care, prin Decizia civilă nr. 348 A, din 16 iunie2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii B.P. şi T.M. şi intervenienţii T.C., C.T., B.A. şi I.C.
Contra acestei decizii au declarat recurs reclamanţii - apelanţi şi apelanţii-intervenienţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru cele ce succed.
Primul motiv de recurs potrivit căruia instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. urmează a fi respins deoarece actele de procedură nu au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent pentru a fi declarate nule.
Şi aşa fiind, actele de procedură nu se vor declara nule în afara cazului când prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, în accepţiunea recurenţilor instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic nu se susţine.
Instanţa de apel a interpretat acţiunea ca o acţiune în realizarea dreptului, întemeiată pe art. 480 C. civ. şi, ţinând seama de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, normă de drept specială şi cu aplicabilitate imediată, derogatorie de la norma generală, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Dat fiind faptul că reclamanţii au promovat acţiune în justiţie după apariţia Legii nr. 10/2001, respectiv 5 decembrie 2001, nu îi îndreptăţea să solicite suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea notificării, potrivit dispoziţiilor art. 47 din actul normativ sus-menţionat potrivit căruia, prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecată sau solicitând suspendarea cauzei.
Cea de a treia critică potrivit căreia hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii urmează să fie înlăturată din două considerente:
- reclamanţii nu au urmat calea administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi au pornit o acţiune pe dreptul comun, inadmisibilă la data investirii instanţei cu soluţionarea ei;
- potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele deţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Faţă de cele ce preced recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.P. şi T.M. precum şi de intervenienţii T.C., C.T., B.A. şi I.C. împotriva deciziei civile nr. 348 A din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel, secţia a III – a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6073/2004. Civil. Litigiu asigurari sociale.... | ICCJ. Decizia nr. 5663/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
