ICCJ. Decizia nr. 6073/2004. Civil. Litigiu asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6073
Dosar nr.1881/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 28 noiembrie 2002, reclamantul O.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Casa Teritorială de Pensii Mureş solicitând:
- obligarea pârâtului Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să comunice pârâtei Casa Teritorială de Pensii Mureş, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, datele privind salariul de bază al unui procuror inspector la Parchetul Curţii de Apel Târgu-Mureş ţinând seama de valoarea de referinţă sectorială prevăzută în Legea nr. 154/1998 şi OUG nr. 134/1999, cu începere din luna mai 2000 până la data de 1 octombrie 2000 şi în continuare, aşa cum această valoare a fost majorată, pe etape, iar în caz contrar pârâtul să fie îndatorat la plata unor penalităţi de 5% din valoarea sumelor cuvenite, pe fiecare lună de întârziere;
- obligarea pârâtei Casa Teritorială de Pensii Mureş să procedeze la recalcularea pensiei cuvenite şi să emită o nouă decizie în raport de noile date referitoare la veniturile salariale, recalculare ce urmează să se facă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în caz de nerespectare a obligaţiei, pârâta să fie obligată la penalităţi de întârziere de 5% pe lună.
Prin sentinţa civilă nr. 144 din 21 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Mureş a fost admisă în parte acţiunea reclamantului şi în consecinţă a fost obligat pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să comunice pârâtei Casa judeţeană de Pensii Mureş, în termen de 30 de zile, o adeverinţă cu salariul de bază al unui procuror inspector de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, inclusiv sporuri şi adaosuri, calculate în funcţie de valoarea de referinţă sectorială, după cum urmează:
- 1.140.800 lei pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000
- 1.636.502 lei pentru perioada 1 ianuarie – 31 septembrie 2002
- 1.832.882 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2002.
Totodată, a fost obligată Casa judeţeană de Pensii Mureş să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului conform adeverinţei comunicate de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Au fost respinse ca nefondate celelalte cereri formulate de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 134/1999, începând cu luna septembrie 1999, salarizarea personalului din organele autorităţii judecătoreşti se face pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite, iar potrivit Legii nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, începând cu luna mai 2000, valoarea de referinţă sectorială aplicabilă pentru calculul salariilor magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate este de 1.140.800 lei.
S-a mai stabilit că prin OG nr. 83/2000 s-au adus modificări Legii nr. 50/1996, fiind reglementate indemnizaţiile pentru magistraţi şi salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din cadrul autorităţii judecătoreşti, ce se calculează pe baza valorii de referinţă sectorială, prevăzută de lege, pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite din cadrul autorităţilor executivă şi legislativă.
Ulterior, valoarea de referinţă sectorială menţionată în anexa nr. 1 a OG nr. 83/2000 a fost modificată conform art. 13 din Legea nr. 216/2001, stabilindu-se la suma de 1.515.280 lei care, potrivit art. 1 din OUG nr. 187/2001, urma să fie indexată cu 8%, începând cu data de 1 ianuarie 2002 şi să devină 1.636.520 lei, sumă ce trebuia avută în vedere la stabilirea şi acordarea drepturilor băneşti cuvenite magistraţilor în activitate.
S-a mai reţinut că, pe baza salariilor astfel determinate trebuiau recalculate şi pensiile de serviciu ale magistraţilor pensionari, întrucât potrivit art. 103 din Legea nr. 92/1992 republicată, pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate.
În speţă, reclamantul O.M. a ocupat funcţia de procuror inspector la Parchetul Curţii de Apel Târgu-Mureş şi s-a pensionat la data de 1 aprilie 1998, astfel încât pensia de serviciu se cuvine a fi actualizată cu nivelul salariului de bază al magistraţilor în activitate.
A fost înlăturată apărarea Casei Judeţene de Pensii Mureş în sensul că nu este competentă să recalculeze pensiile de serviciu ale magistraţilor cu motivarea că aceasta este o instituţie cu personalitate juridică, titulară de drepturi şi obligaţii, iar dreptul la pensie şi cuantumul acesteia intră în conţinutul raportului juridic născut direct între reclamant şi această pârâtă.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la penalităţi de întârziere de 5% pe lună de întârziere cu motivarea că nu este incident în cauză art. 1075 C. civ., ce se referă, la despăgubiri şi nu la penalităţi de întârziere.
Apelul declarat de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 550/R din 20 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
La data de 2 martie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că atât sentinţa tribunalului cât şi Decizia instanţei de apel a determinat, în parte, o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare se arată, în esenţă, că potrivit art. 103 din Legea nr. 92/1992 republicată, pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate, dar, instanţele au interpretat şi aplicat greşit prevederile legale privind salarizarea magistraţilor în activitate pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000.
Astfel, în perioada menţionată salarizarea magistraţilor era reglementată de Legea nr. 50/1996 şi OG nr. 83/2000 ce a modificat Legea nr. 50/1996 şi a intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 2000, aşa încât valoarea de referinţă sectorială de 1.140.800 lei nu putea fi luată în calcul pentru intervalul 1 mai – 31 octombrie 2000 nici pentru magistraţii în funcţie şi nici pentru cei pensionaţi.
Se mai susţine că, pentru aceeaşi perioadă, instanţele au considerat aplicabile dispoziţiile OUG nr. 134/1999 şi ale Legii nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, fără ca aceste acte normative să aibă incidenţă în cauză, astfel încât s-a produs o încălcare esenţială a legii.
Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 republicată, pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate.
În cauză, instanţele au stabilit că intimatul-reclamant, magistrat pensionar, are dreptul la recalcularea pensiei de serviciu pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2000 deoarece în acest interval, indemnizaţiile magistraţilor în activitate au fost reglementate în raport de valoarea de referinţă sectorială pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite la care se referă Legea nr. 154/1998.
S-au avut în vedere dispoziţiile OUG nr. 134/1999 privind unele măsuri referitoare la salarizarea magistraţilor şi a celorlalte categorii de personal din cadrul autorităţii judecătoreşti ce prevede în art. 1 că, începând cu luna septembrie 1999, salarizarea personalului din cadrul autorităţii judecătoreşti se face pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite.
S-a considerat că prin Legea nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000 s-au creat condiţiile de aplicare a valorii de referinţă sectorială de 1.140.800 lei şi pentru personalul din cadrul autorităţii judecătoreşti.
Se constată că instanţele au stabilit greşit că în perioada 1 mai – 31 octombrie 2000 sunt incidente cauzei dispoziţiile OUG nr. 134/1999 şi ale Legii nr. 76/2000.
Este adevărat că prin art. 1 din OUG nr. 134/1999 s-a prevăzut că, începând cu luna septembrie 1999, salarizarea personalului din cadrul autorităţii judecătoreşti se face pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite.
Art. 3 din OUG nr. 134/1999 prevede că actul normativ „se aplică în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Curţii Supreme de Justiţie, după caz, aprobate pentru anul 1999".
A doua condiţie de aplicare a ordonanţei menţionate este cuprinsă în art. 4 care impune Ministerului Justiţiei să prezinte Guvernului un proiect de act normativ pentru corelarea salarizării personalului din cadrul autorităţii judecătoreşti cu prevederile Legii nr. 154/1998.
În fapt, OUG nr. 134/1999 a devenit aplicabilă prin neîndeplinirea condiţiilor la care se refereau art.3 şi 4 din cuprinsul său, de abia la 1 noiembrie 2000, odată cu intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 prin care s-a realizat corelarea salarizării personalului din cadrul autorităţii judecătoreşti cu prevederile Legii nr. 154/1998.
Legea nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000 a intrat în vigoare la data de 1 mai 2000 şi prin art. 12 alin. (4) au fost modificate atât valoarea de referinţă universală cât şi indicatorul de prioritate intersectorială prevăzute de Legea nr. 154/1998, dar numai pentru funcţiile şi personalul cuprins în anexele II/1, II/2 şi III din lege.
Or, în anexele II/1, II/2 şi III ale Legii nr. 76/2000 nu este prevăzut personalul din cadrul autorităţii judecătoreşti ceea ce înseamnă că acestei categorii de personal, salarizat prin lege specială (Legea nr. 50/1996), nu i se aplică valoarea de referinţă sectorială modificată prin Legea nr. 76/2000.
În acest sens sunt şi prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 76/2000.
Ca urmare, în perioada 1 mai – 31 octombrie 2000, personalului din cadrul autorităţii judecătoreşti le sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale de salarizare, respectiv Legea nr. 50/1996 ce a fost modificată prin O.G nr. 83/2000 şi nicidecum dispoziţiile OUG nr. 134/1999 şi ale Legii nr. 76/2000.
Cum magistraţii în activitate nu beneficiază de valoarea de referinţă sectorială prevăzută de OUG nr. 134/1999 şi Legea nr. 76/2000 nici intimatul-reclamant nu este îndreptăţit la recalcularea pensiei de serviciu în perioada 1 mai – 31 octombrie 2000.
Aşa fiind, în baza art. 314 C. proc. civ. Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile pronunţate în cauză şi în fond va respinge capătul de cerere privind recalcularea pensiei de serviciu cuvenite reclamantului O.M. pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2000.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 244 din 21 februarie 2003 a Tribunalului Mureş şi deciziei civile nr. 550/R din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pe care le casează şi în fond respinge capătul de cerere privind recalcularea pensiei reclamantului O.M. pe perioada 1 mai – 31 octombrie 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6057/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 5645/2004. Civil → |
|---|
