ICCJ. Decizia nr. 5852/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5852
Dosar nr. 42.326/1/2004
nr. 19.622/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Reclamantul O.V., prin cererea înregistrată la 5 ianuarie 1988 sub nr. 22 pe rolul Judecătoriei sectorului 2, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC S. SA, Ministerul Finanţelor, Ministerul Privatizării şi F.P.S., să se constate nulitatea absolută a înscrierii S.P.I.C. S.A.R. (în prezent SC S. SA), pe listele anexe la Decretul nr. 134/1949; să se constate validitatea neîntreruptă a dreptului de proprietate a autorilor săi, defuncţii B.N. şi B.E., bunicii materni şi O.S., mama sa, asupra a 66,6% din patrimoniul fabricii S.P.I.C. S.A.R respectiv teren în suprafaţă de 17.322,66 mp, clădiri, instalaţii, accesorii materii prime, mărfuri preluate cu inventar de reprezentanţii puterii comuniste; să se constate dreptul de proprietate al reclamantului, în calitate de unic moştenitor, asupra cotei de 66,6%.
S-a solicitat, de asemenea, chemarea în judecată, în condiţiile art. 57-59 C. proc. civ. a coproprietarilor cotei de 33,3% a fabricii .
Faţă de valoarea obiectului cererii de revendicare, astfel cum a fost modificat la 13 martie 1998, instanţa, prin sentinţa civilă nr. 4695 din 13 martie 1998, a declinat competenţa de soluţionare a cererii modificatoare (constatarea validităţii neîntrerupte a dreptului de proprietate, efectuarea cuvenitelor modificări în privatizarea SC S. SA, obligarea FPS şi SC S. să transmit reclamantului în deplină proprietate numărul de acţiuni, radierea dreptului statului din registrul de acţiuni asupra procentului de acţiuni) în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 810 din 29 iunie 2000 pronunţată în dosarul nr. 1135/1998, a respins cererea principală şi cererile de intervenţie pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor, SC A.G. SA şi SC S. SA; s-a dispus disjungerea cererii privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 136 din 8 aprilie 1999 privind vânzarea de acţiuni S. încheiat între FPS şi SC A.G. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, prin Decizia civilă nr. 233 din 3 mai 2001 pronunţată în dosarul nr. 4047/2000, a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la aceeaşi instanţă, constatând că pârâţii au calitate procesuală pasivă în acţiunea în revendicare formulată. Deasemenea a fost menţinută dispoziţia de disjungere a capătului de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni. Instanţa de apel a dispus, totodată, disjungerea apelului declarat de intervenienţii principali F.M. şi M.E.
Totodată, prin încheierea din Camera de consiliu de la 5 septembrie 2001, cererea de îndreptare a erorii materiale cuprinse în decizie a fost respinsă. Deasemenea, prin încheierea din Camera de consiliu de la 5 octombrie 2001 a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale şi de completare a încheierii de şedinţă din 5 septembrie 2001. O nouă cerere de îndreptare a erorii materiale existente în cuprinsul deciziei civile nr. 233A din 3 mai 2001 a fost respinsă, ca nefondată prin încheierea din Camera de consiliu de la 17 aprilie 2004, cu motivarea că cererea de a se trece în dispozitiv şi concluziile din finalul considerentelor nu întrunesc dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Decizia pronunţată în apel a devenit irevocabilă urmare a respingerii recursurilor declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi A.P.A.P.S. (fost F.P.S.). S-a luat act prin decizie de faptul că reclamantul a renunţat la judecarea cererii principale în contradictoriu cu A.P.A.P.S. şi SC A.G. SA
În fond, după rejudecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa civilă nr. 217 din 4 martie 2004 pronunţată în dosarul nr. 1280/2003 a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, iar cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, ca inadmisibilă. Instanţa reţine că reclamantul nu poate fi considerat continuator în drepturi al persoanei juridice care şi-a încetat activitatea, deoarece calitatea de acţionari ai autorilor reclamantului, coroborată cu dovada calităţii de succesor a reclamantului nu poate substitui lipsa titlului de proprietate asupra imobilelor sau asupra unei cote indivize din imobil.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, prin Decizia civilă nr. 1461 din 22 iunie 2004, iar hotărârea a fost schimbată în parte în sensul respingerii cererii principale ca inadmisibilă; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin considerentele deciziei s-au reţinut cele ce succed.
Calificarea dată de prima instanţă cererii de chemare în garanţie a pârâtului ca fiind drept o modificare a cererii de chemare în judecată este corectă întrucât este inadmisibilă o cerere de chemare în garanţie formulată de către reclamant împotriva unui pârât.
Modalitatea în care reclamantul a înţeles să formuleze petitul cererii de chemare în judecată în ultima modificare, 15 decembrie 2003, tinde la eludarea căii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, deoarece obiectul cererii îl constituie obligaţia de reparare a prejudiciului suferit, în calitate de persoană îndreptăţită potrivit art. 3 lit. b) raportat la art. 18 lit. a) din lege.
Prima instanţă a reţinut netemeinic tardivitatea modificării deoarece a fost depusă înainte de prima zi de înfăţişare, 26 aprilie 2004, la 15 decembrie 2003.
Reţine instanţa că reclamantul ar fi putut continua acţiunea în retrocedarea imobilului, dar prin modificare formulează în fapt o noua cerere de reparaţie prin echivalent.
Inadmisibilitatea căii procesuale a acţiunii în justiţie nu aduce atingere principiului constituţional al accesului liber la justiţie întrucât acest drept trebuie exercitat în condiţiile, formele şi termenele prevăzute de lege.
Prin Decizia civilă nr. 1677A din 3 septembrie 2004 cererea apelantului privind lămurirea şi întinderea dispozitivului deciziei sus arătate a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că a răspunde nelămuririi subiective referitoare la tehnica juridică echivalează cu acordarea de consultaţii juridice sub aspectul modalităţii de redactare a dispozitivului unei decizii pronunţate în apel, prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nefiind aplicabile în acest caz.
Apelantul a declarat recurs împotriva acestor două decizii precum şi împotriva încheierii de şedinţă de la 17 iunie 2004 dată în camera de consiliu în dosarul nr. 4047/2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Prin motivele de recurs este criticată Decizia civilă nr. 1461 din 22 iunie 2004 pentru considerentele ce urmează, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Cererea formulată la 18 decembrie 2003 nu modifică obiectul şi cauza acţiunii principale ci doar s-a mărit câtimea obiectului cererii la peste 47 miliarde lei, astfel încât s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Acţiunea formulată este o acţiune în revendicare imobiliară, astfel cum s-a reţinut şi prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie, respectiv restituirea imobilului Fabrica F. de la SC S., pentru că nu a operat naţionalizarea în temeiul Legii nr. 119/1948 ori a Decretului nr. 134/1949.
Nici un moment acţiunea nu a fost întemeiată în baza Legii nr. 10/2001 deoarece recurentul a înţeles să continue acţiunea în baza dreptului comun.
Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001 deoarece nu s-a cerut nici suspendarea, nici renunţarea la litigiu.
Hotărârea cuprinde motive străine, contradictorii faţă de natura pricinii deoarece motivarea se bazează pe Legea nr. 10/2001, când obiectul acţiunii este revendicarea imobilului mai sus arătat.
Decizia civilă nr. 1677/A din 3 septembrie 2004 este criticată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât nu a fost vorba de o nelămurire subiectivă ci de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1461/A/2004, deoarece, cu toate că se admite apelul, acţiunea se respinge ca inadmisibilă, înrăutăţindu-se situaţia apelantului în propria cale de atac.
Prin motivele de recurs formulate, încheierea din camera de consiliu de la 17 iunie 2004, este criticat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în sensul că erorile solicitate a fi înlăturate sunt erori de fapt şi nu de drept, fiind astfel întrunite dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., deoarece pe calea rectificării se pot trece în dispozitivul hotărârii concluzii existente în considerente, dar nemenţionate de la început şi în dispozitiv.
Încheierea este lipsită de o motivaţie cât timp se arată doar că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Analizând hotărârile recurate, prin prisma criticilor formulate şi în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Între principiile care guvernează procesul civil se află şi disponibilitatea şi imputabilitatea.
Disponibilitatea în procesul civil desemnează, în sens material, dreptul părţii de a dispune de obiectul procesului. În sensul art. 129 alin. ultim C. proc. civ., părţile determină limitele judecăţii şi obiectul acesteia, cu respectarea şi a dispoziţiilor art. 17, art. 49-56, art. 57-59, art. 120 şi art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Prin cererea formulată la 15 decembrie 2003 intitulat „note scrise" ce a fost caracterizat în condiţiile art. 84 C. proc. civ., drept acţiune modificatorie a petitului acţiunii (filele 87-97 din dosar nr. 1280/2003), recurentul-reclamant a solicitat mărirea câtimii obiectului pricinii la „47.213.133.159 la 14 februarie 2001 + rata inflaţiei la data reevaluării patrimoniului, dată convenţională, nu bazat pe Legea nr. 10/2001 în drept".
Faţă de multiplele precizări făcute, recurentul înţelege să sintetizeze obiectul procesului ca fiind acela de constatare a nulităţii absolute şi de inopozabilitate a titlului statului, de revendicare/echivalent în acţiuni S. şi obligaţiile de a da şi de a face a SC S. SA (f.91 dosar nr. 1280/2003).
În drept cererea este întemeiată în baza dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, Legea nr. 119/1948, Decretul nr. 134/1949, art. 475, art. 480 şi art. 1073 C. civ.
În finalul cererii se precizează că nici un moment reclamantul „nu a înţeles să ratifice actul de naţionalizare de la 11 iunie 1948 sau de la 1949" neavând relevanţă faptul solicitării de acţiuni şi de la A.P.A.P.S. în baza art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Calificarea dată de instanţa de apel, cererii modificatoare, este în contradicţie cu petitul formulat, majorarea câtimii obiectului cererii, şi care atrage aplicarea dispoziţiilor art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în sensul că cererea nu se socoteşte modificată atunci când reclamantul măreşte cuantumul obiectului cererii.
Prin Decizia pronunţată în apel s-a modificat obiectul şi cauza litigiului, din acţiunea în revendicare întemeiat în baza dispoziţiilor art. 480 C. civ., în acţiunea de stabilire a unor măsuri reparatorii prin echivalent, întemeiat în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ ., potrivit cu care judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, reţinând că instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va admite recursul şi va casa Decizia, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului.
Faţă de soluţia ce se va pronunţa în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1461/A din 22 iunie 2004, cererea de îndreptare a erorilor materiale şi de completare a dispozitivului deciziei arătate a rămas fără obiect, urmare a casării hotărârii.
Drept urmare, recursul declarat împotriva deciziei nr. 1677/A din 3 septembrie 2004 va fi admis, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în sensul modificării hotărârii astfel cum s-a arătat, rămânerea fără obiect a cererii întemeiate în baza dispoziţiilor art. 281, art. 2811 şi art. 2822 C. proc. civ.
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 17 iunie 2004 pronunţată în camera de consiliu în dosarul nr. 4047/2001, Înalta Curte va reţine cele ce se vor arăta.
Prin Decizia civilă nr. 233/A din 3 mai 2001, sentinţa civilă nr. 810 din 28 iunie 2000 prin care se constatase lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, F.P.S., SC A.G. SA şi SC S. SA, a fost desfiinţată, iar cauza trimisă pentru judecarea pe fond a acţiunii, constatând că pârâtele au calitate procesuală pasivă.
Apelantul a solicitat îndreptarea deciziei nr. 233/A/2001 în sensul de a se trece în dispozitiv şi concluziile din finalul considerentelor de la pagina 6, alin. (7), referitoare la calitatea procesuală activă a reclamantului şi a interesului său în formularea acţiunii în revendicare, conform art. 281 C. proc. civ.
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
În temeiul prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate obţine rectificarea dispozitivului hotărârii, în sensul solicitat, în condiţiile în care aceste aspecte, calitatea procesuală activă şi interesul, nu au constituit obiectul dezbaterilor din apel deoarece instanţa nu a fost investită de nici una dintre părţi cu soluţionarea unor atari excepţii.
Soluţia pronunţată, chiar dacă motivarea este sumară, este dată cu respectarea dispoziţiilor de procedură arătate.
Pentru considerentele arătate, reţinând că motivele de recurs întemeiate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul O.V. împotriva deciziei nr. 1461 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, şi a deciziei nr. 1677 din 3 septembrie 2004 a aceleiaşi instanţe.
Casează Decizia nr. 1461 din 22 iunie 2004 şi trimite cauza spre rejudecarea apelului.
Modifică Decizia nr. 1677 din 3 septembrie 2004 în sensul că respinge cererea ca rămasă fără obiect.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 17 iunie 2004 pronunţată în dosarul nr. 4047/2001 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5861/2004. Civil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 554/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
