ICCJ. Decizia nr. 5861/2004. Civil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5861
Dosar nr. 42520/1/2004
19816/2004
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 iunie 2003, reclamanta C.I.D. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Bala şi Staţiunea bala ca pârâtele să fie obligate să-i restituie în natură suprafaţa de teren de 4.200 mp ce a fost preluată abuziv de stat în anul 1978.
Judecătoria Baia de Aramă prin sentinţa civilă nr. 358 din 19 august 2003 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei favoarea Tribunalului Mehedinţi având în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 180 din 4 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Din probele administrate, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă de 4.200 mp situat în comuna Bala în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Prin adresele nr. 1913/1996 şi 1682/2001, Primăria comunei Bala a comunicat reclamantei că terenul solicitat face parte din domeniul public, pe acesta aflându-se un ştrand balnear, motiv pentru care urmează să fie pusă în posesie cu o suprafaţă de teren de 6.300 mp în punctul „Găvane", fiind imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Întrucât prin art. 8 din Legea nr. 10/2001 sunt exceptate categoriile de teren pentru care măsurile reparatorii au fost reglementate prin alte acte normative, în speţă Legea nr. 18/1991, acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2322 din 7 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
În pronunţarea acestei decizii se motivează că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în temeiul Legii nr. 18/1991 astfel că, în raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu mai poate cere restituirea în natură a acestui imobil în baza altei legi reparatorii cum este Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, s-a constatat că pe terenul în litigiu s-au edificat lucrări de investiţii de interes public aşa încât acesta nu poate fi restituit în natură în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală pentru motivele de care prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 3 C. proc. civ.
Recurenta susţine în esenţă că instanţa de apel nu a soluţionat fondul pricinii, nu a administrat probe pentru aflarea adevăratelor raporturi juridice dintre părţi câtă vreme nu s-a dovedit că terenul i-a fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 sau că i s-a dat în schimb alt teren pe alt amplasament.
De asemenea se arată că nu s-a identificat prin expertiză imobilul pentru a se stabili dacă este afectat în întregime de ştrandul termal amenajat sau numai parţial.
Totodată nu s-a solicitat pârâtelor actele de preluare ale terenului precum şi actul prin care acest bun a trecut în domeniul public.
Printr-o altă critică, recurenta arată că hotărârea atacată are o motivare contradictorie în ce priveşte legea aplicabilă. Astfel, dacă cererea sa nu se încadra în dispoziţiile Legii nr. 10/2001 se cuvenea a se trimite dosarul judecătoriei pentru a fi soluţionat în temeiul legii nr. 18/1991.
Recursul declarat este fondat numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat la data de 11 iunie 2001, printr-o notificare adresată Primăriei comunei Bala, restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul intravilan în suprafaţă de 4.200 mp situat în comuna Bala, conform Legii nr. 10/2001.
Anterior notificării, prin mai multe cereri, recurenta a solicitat Primăriei comunei bala să-i restituie terenul în litigiu, dar i s-a comunicat că pe teren se află un ştrand balnear şi că nu poate fi restituit deoarece face parte din domeniul public, urmând să fie pusă în posesie cu o altă suprafaţă de teren de 6.300 mp în punctul „Găvane".
Rezultă din răspunsurile intimatei Primăriei comunei Bala că terenul în litigiu a fost preluat de la recurentă în anul 1978 şi comasat cu alt teren pe care s-a construit ştrandul termal Bala ce face parte din domeniul public.
Încălcând prevederile art. 129 C. proc. civ., instanţa de apel nu a stăruit pentru a clarifica dacă prin modul de preluare al terenului în litigiu de către stat acesta era supus prevederilor Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr. 10/2001. Din probe, nu rezultă că recurentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului conform Legii nr. 18/1991 şi nici nu există vreun înscris care să ateste că a fost pusă în posesie cu altă suprafaţă de teren, pe alt amplasament.
Deşi art. 8 alin. (1) exclude din domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 „terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată", această prevedere trebuie interpretată restrictiv în sensul că se referă numai la terenurile agricole şi forestiere şi nu la terenurile intravilane cu altă destinaţie, trecute în proprietatea statului.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, fără ca prealabil să administreze probe în vederea stabilirii depline a situaţiei de fapt referitoare la modul de preluare de către stat a terenului în litigiu, dacă acesta intră în domeniul de reglementare al Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 10/2001 în raport de care se impunea şi identificarea prin expertiză topocadastrală a imobilului şi dacă ştrandul termal ocupă întreaga suprafaţă de teren sau numai parţial.
Ca urmare, în baza art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa Decizia pronunţată de instanţa de apel şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta C.I.D. împotriva deciziei nr. 2322 din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5852/2004. Civil → |
|---|
