ICCJ. Decizia nr. 632/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 632.
Dosar nr. 28003/1/2004
nr. vechi 8612/2004
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 579 din 12 august 2003 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, a fost admisă contestaţia formulată de reclamanta M.T. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria municipiului Fălticeni prin primar, Prefectura Suceava, prin prefect şi J.I. şi drept consecinţă a fost anulată dispoziţia nr. 1081/2002 emisă de primar.
Totodată s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul de a primi despăgubiri pentru imobilul casă de locuit situat în Municipiul Fălticeni, judeţul Suceava.
În pronunţarea acestei hotărâri tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu a fost proprietatea soţului reclamantei conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 402 din 26 octombrie 1953 şi era compus din suprafaţa de 840 mp teren şi o casă de locuit.
Întrucât reclamanta şi soţul ei mai deţineau o locuinţă, imobilul în litigiu a fost preluat de stat şi atribuit pârâtului J.I. care avea calitatea de chiriaş încă din anul 1960 potrivit copiei buletinului de identitate.
S-a reţinut că pârâtul J.I. a edificat o nouă locuinţă obţinând în anul 1968 şi un împrumut de la Banca de Investiţii dar această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că imobilul proprietatea reclamantei şi a soţului său nu ar fi existat. Din înscrisurile depuse şi din expertiza efectuată s-a stabilit că pârâtul J.I. a edificat un nou imobil în locul celui vechi.
S-a înlăturat susţinerea pârâtului J.I. că ar fi preluat prin schimb de la fostul CAP „Steagul Roşu" numai suprafaţa de 958,78 mp teren fără nici o construcţie pe ea.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului şi preluarea abuzivă a acestuia de către stat aşa încât a anulat dispoziţia emisă de primar prin care s-a respins notificarea reclamantei şi a stabilit că aceasta este îndreptăţită la despăgubiri pentru imobil calculate conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Municipiul Fălticeni prin prima şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Suceava criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 132 din 9 decembrie 2003 a admis apelurile declarate de pârâţi, a schimbat sentinţa tribunalului şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta M.T.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a stabilit că tribunalul a apreciat greşit probele administrate în cauză şi a pronunţat o hotărâre ce este în neconcordanţă cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 fac obiectul restituirii în natură sau al măsurilor reparatorii prin echivalent, imobilele preluate în mod abuziv de stat în această perioadă.
Or, în cauză, intimata-reclamantă nu a făcut dovada că imobilul, casă de locuit din Fălticeni, ar fi fost preluată de stat, iar împrejurarea că locuinţa a existat nu poate conduce la concluzia că a fost preluată de stat abuziv sau nu.
Greşit a reţinut tribunalul că existenţa imobilului în litigiu este atestată de copiile buletinelor de identitate ale soţilor J. emis în anul 1960 deoarece în dosar există doar copia buletinului de identitate a lui J.I. ce are înscrisă ca dată a eliberării data de 19 august 1970. La această dată, J.I. deţinea deja o locuinţă construită pe terenul în suprafaţă de 958,78 mp situat în Fălticeni ce fusese proprietatea soţului intimatei-reclamante şi care a fost predat intimatului-pârât de către G.A.C. Fălticeni în urma operaţiunii de comasare a terenurilor de pe raza G.A.C. Fălticeni ce a avut loc în anul 1962.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.T. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine în esenţă că a dovedit că imobilul în litigiu a fost proprietatea soţului său M.V., bun de care a fost deposedat abuziv de către stat pentru că deţineau o altă proprietate în comuna Boroaia, judeţul Suceava, chiar dacă nu există acte în acest sens, statul a devenit proprietar de fapt asupra imobilului. Sub acest aspect hotărârea instanţei de apel este nelegală atunci când a reţinut că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat.
Printr-o altă critică se menţionează că instanţa de apel nu a analizat adeverinţa nr. 1944 din 14 iulie 2003 emisă de Primăria Fălticeni ce conduce la concluzia că nu a avut loc nici o comasare de terenuri între localităţile Boroaia şi Fălticeni şi că prin adeverinţă nr. 70/1964 emisă de fostul G.A.C. „Steagul Roşu" s-a expus o situaţie de fapt eronată. În acest fel, instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrative ce era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod judicios instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada preluării de către stat a construcţiei în litigiu, pentru care recurenta a solicitat despăgubiri întrucât pentru teren i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Recurenta reclamantă a solicitat prin notificarea adresată primăriei despăgubiri pentru casa de locuit situată în Fălticeni, ocupată în prezent de chiriaşi. S-a menţionat că locuinţa nu a fost demolată şi că imobilul a fost preluat de stat pentru construirea unor blocuri de locuinţe.
În contestaţia precizată (fila 78, 79 dosar tribunal) recurenta-reclamantă arată că imobilul le-a fost preluat de stat pentru că mai deţineau o proprietate în comuna Boroaia, susţinere nedovedită în proces.
Din adeverinţa nr. 5998/2002 emisă de Primăria municipiului Fălticeni rezultă că soţul recurentei a figurat cu rol fiscal între 1958-1961 cu teren de 840 mp şi casă în Fălticeni, prin urmare din anul 1961 M.V. nu mai avea rol fiscal.
Intimatul J.I. prin întâmpinarea depusă în apel a susţinut că locuinţa în litigiu ce a aparţinut soţului recurentei a fost părăsită şi apoi demolată de proprietar care a valorificat materialele de construcţie.
Cu adeverinţa nr. 70 din 24 ianuarie 1964 eliberată de fostul CAP „Steagul Roşu" Fălticeni s-a făcut dovada că în anul 1962 a avut loc o comasare de terenuri între G.A.C. Fălticeni şi G.A.C. Boroaia şi i s-a dat intimatului J.I. în schimbul terenului proprietatea sa din Fălticeni, un teren în suprafaţă de 1342,75 mp din care suprafaţa de 958,75 mp în Fălticeni, ce a fost proprietatea lui M.V. (soţul recurentei) şi care prin comasare a revenit G.A.C. Fălticeni.
Casa de locuit aflată pe teren a fost construită de soţii J. în anul 1969 în baza autorizaţiei de construcţie din anul 1967 eliberată de Primăriei. Pentru edificarea locuinţei soţii J. au contractat un credit de la Banca de Investiţii în anul 1968.
Expertiza efectuată la instanţa de fond a stabilit că locuinţa din Fălticeni este o construcţie nouă la care nu s-au folosit materialele de la vreo construcţie veche.
Adeverinţa nr. 1944 din 14 iulie 2003 emisă de Primăria comunei Boroaia atestă că recurenta şi soţul său, decedat, nu figurează în registrul agricol cu locuinţă, anexe şi teren agricol pe raza municipiului Fălticeni. Acest înscris nu are valoarea de a nega operaţiunea comasării de terenuri la care se face referire în adeverinţa nr. 70/1964 şi nu dovedeşte nici susţinerea recurentei că mai aveau o proprietate în comuna Boroaia.
Din aceste probe, în mod legal, instanţa de apel a conchis că pentru imobilul-construcţie în litigiu chiar dacă a existat şi a fost demolat nu s-a făcut dovada că a fost preluat de stat şi statul a demolat construcţia aşa încât nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 10/2001 pentru ca recurenta-reclamantă să fie îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de legea menţionată.
Deţinerea imobilului în proprietate în perioada 1958-1961 de către soţul recurentei şi calitatea de chiriaş a intimatului J.I. fac doar dovada existenţei construcţiei în acea perioadă şi nicidecum preluarea abuzivă de către stat.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta M.T. împotriva deciziei nr. 132 din 9 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6324/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5861/2004. Civil. Recurs → |
|---|
