ICCJ. Decizia nr. 5879/2004. Civil. Intabulare drept de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5879
Dosar nr. 9831/2004
Şedinţa publică din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 658 din 29 mai 2003 reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova a chemat în judecată pe pârâţii B.L. şi L.H. şi a solicitat să se dispună intabularea dreptului de proprietate al acesteia în C.F. Radna, nr. top 128-129/C, casa cu nr. administrativ 84 şi teren în întindere de 2520 mp, cu titlu de cumpărare.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 20 septembrie 2000 a cumpărat prin licitaţie publică imobilul în litigiu, proprietatea pârâtului B.L., pentru suma de 62.648.569 lei datorată de acesta B., sucursala Arad. Procesul verbal de licitaţie a fost contestat de debitor. Contestaţia a fost respinsă prin hotărârea judecătorească ce a devenit irevocabilă la data de 28 ianuarie 2003 a plătit preţul la data de 6 februarie 2003, când s-a emis şi actul de adjudecare.
A mai menţionat reclamanta la data de 3 mai 2001, prin act autentic, pârâtul B.L. a vândut acelaşi imobil pârâtului L.H. care şi-a înscris dreptul dobândit în cartea funciară.
Reclamanta a calificat cererea de chemare în judecată drept acţiune în prestaţie tabulară şi a invocat în drept dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Judecătoria Lipova, prin sentinţa civilă nr. 581 din 9 octombrie 2003 a respins acţiunea, soluţie menţinută prin Decizia civilă nr. 237 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut că pârâtul B.L. a fost proprietarul tabular al imobilului înscris în C.F. Radna, compus din 2520 mp teren şi construcţii. La data de 3 mai 2001 pârâtul B.L. a încheiat, în calitate de vânzător, un contract autentic prin care a transmis pârâtului L.H., în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra bunului, cu preţul de 40 milioane lei. Pârâtul-cumpărător şi-a înscris dreptul dobândit în cartea funciară la data de 3 mai 2001.
S-a mai arătat că la data de 20 septembrie 2000 executorul judecătoresc a încheiat proces verbal din care rezultă că imobilul în litigiu a fost scos la licitaţie pentru executarea silită a unei creanţe a B. SA Arad, debitor pârâtul B.L. precum şi că SC F.E.E. SRL Lipova în calitate de licitator a achitat o parte din preţul de 71.250.000 lei. La data de 6 februarie 2003 executorul judecătoresc a încheiat "act de adjudecare" din care rezultă că diferenţa de preţ de 64.125.000 lei a fost plătită de adjudecatar.
S-a considerat că acţiunea în prestaţie tabulară nu este întemeiată întrucât titlul de proprietate invocat de reclamantă, actul de adjudecare din 6 februarie 2003, este posterior celui ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului L.H. în cartea funciară, contractul de vânzare-cumpărare autentic din 3 mai 2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 237 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a declarat recurs reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut în esenţă că, acţiunea în prestaţie tabulară, întemeiată pe dispoziţiile art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938, trebuia admisă întrucât titlul său de proprietate este reprezentat de procesul verbal de licitaţie din 20 septembrie 2000, anterior celui al pârâtului L.H., din 3 mai 2001.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente.
Este de principiu că înscrierea unui drept real imobiliar în cartea funciară se poate săvârşi numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Dacă cel înscris în cartea funciară ca titular al dreptului real imobiliar nu este de acord cu înscrierea noului titular, acesta din urmă poate cere instanţei judecătoreşti să dispună înscrierea.
Acţiunea în prestaţie tabulară are drept temei juridic dispoziţiile art. 24 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare, în măsura în care acest act normativ este aplicabil.
Prin art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938 se prevede că acţiunea în prestaţie tabulară se va putea îndrepta şi împotriva terţului dobânditor înscris în cartea funciară însă numai dacă sunt întrunite şi următoarele cerinţe: 1. cel care cere prestaţia tabulară să fi fost în posesiune la data când a contractat terţul dobânditor; 2. actul juridic în temeiul căruia se cere prestaţia tabulară să fie anterior aceluia în temeiul căruia terţul dobânditor a fost înscris; 3. terţul să fi dobândit cu titlu gratuit sau să fi fost de rea credinţă.
În speţă, proprietar tabular al imobilului în litigiu a fost pârâtul B.L.; acesta a încheiat cu pârâtul L.H. un contract de vânzare cumpărare în formă autentică prin care a transferat dreptul său de proprietate în schimbul preţului de 40 milioane lei; cumpărătorul şi-a înscris dreptul în cartea funciară la data de 3 mai 2001.
Reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova a formulat acţiune în prestaţie tabulară întemeiată pe dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938.
În sarcina acesteia revenea să facă dovada că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 25 din actul normativ menţionat.
Reclamanta a arătat că titlul său de proprietate îl reprezintă procesul verbal de licitaţie din 20 septembrie 2000.
Acest act juridic nu este însă apt să transmită dreptul de proprietate.
Urmărirea silită asupra bunurilor imobile este reglementată în Capitolul IV C. proc. civ. care cuprinde Secţiunea a III-a "Vânzarea la licitaţie" precum şi Secţiunea a IV-a "Actul de adjudecare".
Art. 516 C. proc. civ. dispune că după plata integrală a preţului ..., executorul, pe baza procesului verbal de licitaţie va întocmi actul de adjudecare.
Transferul dreptului de proprietate din patrimoniul debitorului în patrimoniul adjudecătorului se face la momentul întocmirii actului de adjudecare.
În speţă, acest act a fost întocmit în favoarea reclamantei la data de 6 februarie 2003.
Actul de adjudecare din 6 februarie 2003 invocat de reclamantă este posterior contractului de vânzare-cumpărare autentic din 3 mai 2001, titlu în baza căruia pârâtul L.H. şi-a intabulat dreptul de proprietate.
Este de precizat că în prezent cadastrul şi publicitatea imobiliară sunt reglementate prin Legea nr. 7/1996 care a intrat în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, 13 martie 1996.
Prin alin. (2) al art. 70 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus că "la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, printre altele, Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare.
În speţă nu s-a făcut dovada că în judeţul Timiş au fost finalizate lucrările cadastrale şi privitoare la registrele de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al acestui judeţ pentru a putea considera că dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938 sunt abrogate.
Acţiunea în prestaţie tabulară este reglementată şi prin Legea nr. 7/1996.
Astfel art. 24 lit. a) din Legea nr. 7/1996 dispune că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Dobânditorul anterior, prevede art. 30 din Legea nr. 7/1996 poate cere instanţei judecătoreşti să acorde înscrierii sale rang preferenţial faţă de înscrierea efectuată la cererea unui terţ, care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea credinţă la data încheierii actului.
În speţă, nici faţă de dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 7/1996 acţiunea în prestaţie tabulară formulată de recurenta reclamantă nu este întemeiată întrucât aceasta nu a făcut dovada unui titlu anterior şi a nici a relei credinţe a terţului.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova împotriva deciziei civile nr. 237 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Cu opinia separată a d-lui judecător, în sensul casării cu trimitere pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.
Urmează opinia separată a domnului judecător.
OPINIE SEPARATĂ
1. Obiectul acţiunii îl constituie prestaţia tabulară pentru construcţie şi teren de 2520 mp, iar temeiul juridic al cererii, fixat neechivoc de reclamantă, îl constituie dispoziţiile art. 24-25 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Acţiunea a fost înregistrată la data de 29 mai 2003, iar judecătoria, prin sentinţa civilă nr. 581 din 9 octombrie 2003 a respins-o, soluţie menţinută, în apel, de Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 237 din 26 februarie 2004.
În recurs, reclamanta reiterează motivele de apel şi invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând „aplicarea greşită a legii".
2. Potrivit art. 70 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 (M. Of. P.I nr. din 13 martie 1996) „la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui judeţ, îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, printre altele, Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938...".
Instanţele nu s-au preocupat de această chestiune esenţială privind cadrul procesual şi aplicarea legii în vigoare, chiar dacă o asemenea acţiune pare că este posibilă şi sub noua lege (art. 24 şi art. 30 din Legea nr. 7/1996), fără a fi denumită în aceeaşi termeni.
Fiind în discuţie o chestiune de ordine publică, în legătură cu care se pune problema legii în vigoare şi aplicabile sau a aplicării legii în timp, instanţa de recurs investită, în cadrul temeiului prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate să o considere nedovedită ori complementară.
Textul art. 70 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 conţine o dispoziţie finală care are ca obiect „încetarea aplicabilităţii" legii vechi, în anumite condiţii, expres prevăzute, ceea ce-i împiedică ultraactivitatea.
Noul cadru procesual şi, deci, eventuala aplicare a noii legi (art. 24 şi art. 30 din Legea nr. 7/1996) implică stabilirea situaţiei cerută expres de art. 70 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, adică „data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ" al judeţului Timiş.
Numai, astfel, poate da eficienţă juridică celor 4 ipoteze din textul art. 725 C. proc. civ. în corelaţie cu dispoziţiile tranzitorii din art. 70 al Legii nr. 7/1996, stabilindu-se riguros care norme de procedură şi de legi materiale sunt aplicabile, în cadrul cărora fiind posibilă şi cercetarea fondului cauzei.
Apreciind calitatea argumentelor din decizie, îmi exprim regretul că nu pot opta pentru soluţia majoritară, ci pentru aplicarea art. 3125 C. proc. civ., casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe de apel spre rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5880/2004. Civil. Constatare personalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5760/2004. Civil. încheiere C. F. Recurs → |
|---|
